Sfiala femeilor

Nobilul Coran descrie sfiala fiicei lui Șu’aib:

Apoi a venit la el una dintre cele două (copile), mergând cu sfială, și i-a zis: „Tatăl meu te cheamă să-ți dea o răsplată pentri că ne-ai adăpat nouă (turma)… [Al-Qasas 28:25]

Această însușire este de obicei atribuită femeilor. Sfiala este mult mai perceptibilă printre femeile modeste și virtuoase. Companionii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) obișnuiau să spună că: „Sfiala Trimisului lui Allah depășea sfiala unei fecioare în budoarul ei.”

De asemenea, întrebând despre consimțământul necesar al miresei înaintea căsătoriei sale, Aișah i-a spus Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui): „O Trimis al lui Allah! O fecioară este sfioasă.” El a zis: „Consimțământul ei este exprimat prin tăcerea ei.”

De fapt, sfiala este o însușire înnăscută a femeilor și unul dintre atributele morale cu care Allah le-a înzestrat pentru a le proteja castitatea lor. Dacă sfiala unui bărbat este lăudabilă, atunci sfiala unei femei este mult mai demnă de laudă. Și dacă sfiala unui bărbat este o virtute, sfiala unei femei este cea care îi completează frumusețea, îi sporește strălucirea și o face să fie plăcută. Sfiala este de asemenea un semn al modestiei și purității, pe când insolența este un semn al coruperii și depravării. Sfiala este păzitorul vigilent al castității. Protejează puritatea femeilor și previne pe oricine și orice să-i violeze sfințenia. Prin urmare, observăm că oricând suntem pe cale să facem o faptă rea, sau să rostim un cuvânt urât, modestia noastră interioară ne oprește să facem asta. Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Modestia poate conduce doar la bine.”

De asemenea, Ibn Masood a relatat că Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: „Una dintre zicalele profeților de mai înainte pe care oamenii au luat-o este: „Dacă nu te simți rușinat, fă ce vrei.”

Asta înseamnă că îndrăzneala presupune rău și depravare. Asta este de asemenea o avertizare întrucât Allah Preaînaltul spune:

Cine voiește să creadă și cine voiește să nu creadă. [Al-Kahf 18:29]

Prima relatare stabilește că sfiala nu aduce nimic decât bine și nu rezultă în nimic decât bune maniere și vorbe frumoase. A doua relatare este o avertizare pentru cei care nu au nici un simț al modestiei și care nu se simt niciodată rușinați când fac ceva greșit.

Multe alte relatări sugerează de asemenea că sfiala față de Allah este baza adorării și cea mai bună dintre virtuți.

Într-o încercare de a analiza diferențele dintre bărbați și femei, Darwin spune: „În timpul erei barbare, cel mai puternic și agresiv bărbat răpea femeia și o închidea în peșteră. Locuitoarele peșterii erau cele mai frumoase și cele mai sfioase femei care atrăseseră atenția bărbaților. Prin urmare, dacă caracteristicile genetice ale ființei umane au continuat să fie separate și divizate, potrivit legilor ereditare mendeliene, este ușor să înțelegem cât de puternice și agresive au rămas caracteristicile masculine, în timp ce frumusețea și sfiala rămân insușiri feminine.”

Henry Marion, lector de Literatură la Universitatea din Paris a spus: „Larochovoko a spus că de multe ori, sfiala unei femei este protectoarea demnității și a reputației. Și Fanlon a spus că timiditatea este cel mai bun păzitor al castității feminine.”

Așadar nu este surprinzător că Islamul a protejat și încurajat această calitate pentru a întări apărarea femeilor contra răului și pentru a respinge șoaptele lui Șeitan. Sfiala protejează onoarea și castitatea femeilor, întrucât o femeie lipsită de sfială și modestie este mai vulnerabilă la tentații. Ea este atrasă ușor spre comiterea actelor păcătoase. În consecință, sfiala este una dintre calitățile naturale al femeilor. Este o însușire înnăscută care completează feminitatea lor. În spatele ei se află o înțelepciune divină din care am ilustrat o mică parte.