Șeikh Yusuf Al-Qardawi
Misionarii şi orientaliştii tratează subiectul poligamiei ca un ritual al Islamului, ca una din obligaţiile musulmanului, sau cel puţin o practică plăcută în Islam. Aceasta este o înţelegere greşită, o prejudecată. Norma mariajului, pentru un musulman, este de a se căsători cu o femeie care să îi fie alinarea, bucuria sufletului său, îngrijitoarea casei sale şi în care să aibă încredere să îi spună secretele. Astfel, calmul, iubirea şi mila, bazele unui mariaj conform Coranului, îi va susţine. Prin urmare, învăţaţii spun: „Este nerecomandat ca un bărbat care are o soţie virtuoasă, modestă şi care este de ajuns pentru el, să se căsătorească cu alta. Aceasta îl expune la ceea ce este interzis.” Allah Atotputernicul spune:
Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu [toate] soaţele,chiar dacă aţi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vă întoarceţi cu totul [către vreuna dintre ele], lăsând-o [pe cealaltă] ca atârnată! Însă dacă îndreptaţi aceasta şi vă temeţi, Allah este Iertător, Îndurător (Ghafur,Rahim).
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Bărbatul care a avut două soţii şi a înclinat spre una din ele, în Ziua Judecăţii va fi înclinat într-o parte.” (Hadis relatat de Abu Huraira şi consemnat de Abu Dawud –formularea sa proprie – (3133), Al Tirmizi (1141), A-Nisa’I, 7/63, Ibn Majah (1969), Al-Doramy p. 539, şi Ahmed, 2/347-471.)
Unui bărbat îi este interzis să se căsătorească cu o a doua soţie, dacă el se teme că nu va fi capabil să întreţină o a doua soţie, sau care se teme că nu va fi corect.
Allah Atotputernicul spune:
Iar dacă vă temeţi că veţi fi nedrepţi cu orfanii, luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte. Aceasta [este situaţia care] vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept. (An-Nisaa’ 4:3)
Deşi este preferabil pentru un bărbat să aibă doar o soţie pentru a evita greşelile precum pedeapsa în Ziua Judecăţii, sunt alte consideraţii umane pentru societate – pe care le vom menţiona – care au făcut ca Islamul să le permită musulmanilor să se căsătorească cu mai multe femei. Aceasta, deoarece Islamul este religia care se conformează condiţiilor şi tratează realitatea fără scăpări, exagerări sau fantezii.
Unii oameni vorbesc despre poligamie, afirmând că Islamul a fost primul care a permis-o. Acest lucru este incorect şi o scăpare a istoriei.
Multe ţări şi religii dinaintea Islamului au permis căsătoriile cu un număr mare de femei, zeci de femei fără condiţii şi limitări. Vechiul testament a menţionat că David a avut trei sute de femei, iar Solomon şapte sute, unele din ele erau soţii, în timp ce altele erau concubine. Odată cu apariţia Islamului, s-a stabilit o limită si o condiţie pentru poligamie. Limita s-a stabilit la numărul de patru soţii. Ghilan Ibn Salma a devenit musulman în timp ce avea zece femei, aşa că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: „Alege patru din ele şi părăseşte-le (divorţează) pe celelalte.” (Hadis relatat de Ibn ‘Omar şi consemnat de Al-Tirmizi (1128) şi Ibn Majah (1953). Acelaşi lucru s-a întâmplat şi celor care au îmbrăţişat Islamul având opt sau cinci soţii; Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit să nu păstreze mai mult de patru.
În privinţa mariajelor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu nouă femei, a fost ceva restricţionat şi specificat de Allah pentru el, datorită chemării sale la Islam şi nevoii poporului de ele după moartea lui. El a trăit majoritatea vieţii sale cu o singură soţie, Khadijah, fie ca Allah să fie mulţumit de ea. Aceea a fost o preamărire de către Allah a soţiilor Profetului, care aleg calea lui Allah, a Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi viaţa de după moarte. De aceea, Allah i-a interzis să se căsătorească cu altele şi să aleagă alta în locul uneia dintre soţiile sale. Allah Atotputernicul spune:
El nu-ţi mai îngăduie ţie [să iei alte] femei apoi, nici să le schimbi pe ele cu alte soaţe, chiar dacă îţi place frumuseţea lor –afară de cele pe care le stăpâneşte dreapta ta. Allah este peste toate Veghetor. (Al-Ahzab 33:52)
Ca o condiţie proclamată de Islam pentru poligamie, este încrederea în sine a musulmanilor că pot fi corecţi în tratarea celor două soţii în privinţa mâncării, băuturii, îmbrăcămintei, locuinţei şi susţinerii. Dacă cineva nu este sigur de abilitatea lui de a îndeplini astfel de îndatoriri în mod egal, îi este interzis să se căsătorească cu mai mult de o soţie. Allah spune:
Iar dacă vă temeţi că veţi fi nedrepţi cu orfanii, luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte. Aceasta [este situaţia care] vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept. (An-Nisaa’ 4:3)
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Oricine are două soţii şi este mai înclinat spre una din ele, va veni în Ziua Judecăţii târând una din părţile lui în timp ce se lasă în jos.” (Hadis relatat de Abu Huraira şi consemnat de Abu Dawud – formularea sa proprie- (3133), Al-Tirmizi (1141), Al-Nisa’i, 7/63, Ibn Majah (1969), Al-Doramy p. 539 şi Ahmed, 2/347-471.) Înclinarea de care ne avertizează Hadis-ul ia loc când scapă din vedere drepturile ei şi nu când el înclină în sentimente spre una dintre ele, pentru că sentimentele nu fac parte din acele lucruri pe care el să le poată controla, constituie o chestiune naturală, iar Allah îl iartă pentru ceea ce nu depinde de el. Allah Atotputernicul spune:
Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu [toate] soaţele, chiar dacă aţi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vă întoarceţi cu totul [către vreuna dintre ele], lăsând-o [pe cealaltă] ca atârnată! Însă dacă îndreptaţi aceasta şi vă temeţi, Allah este Iertător, Îndurător (Ghafur,Rahim). (An-Nisaa’ 4:129)
Pentru acest motiv, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se împartă în mod egal între soţiile sale şi să spună: „Allah, aceasta este împărţirea mea, aşa cum îmi stă în putere. Nu mă învinui pentru ce ai Tu în stăpânire şi eu nu pot stăpâni [inima].” (Hadis relatat de Aişa şi consemnat de Abu Dawud (2134), Al-Tirmizi (1140), Ibn Majah (1971), Al-Doramy, Cartea Mariajului p. 540, şi Ahmed 6/144.) Când s-a referit la ceea ce nu avea, era vorba de sentimente şi înclinaţii spre una în mod particular. În clipa când trebuia să călătorească trăgea la sorţi; cea a căreia săgeţi apărea, îl acompania. El a apelat la aceasta pentru a evita gelozia şi pentru a le mulţumi pe toate. Islamul este ultimul cuvânt al lui Allah, în care toţi mesagerii săi sunt stabiliţi. De aceea a venit cu o lege generală şi eternă pentru a îmbrăţişa toate popoarele, toate vârstele şi toţi oamenii. Islamul nu a făcut legi pentru orăşeni, scăpându-i din vedere pe săteni, nici pentru regiunile reci neluând în seamă pe cele calde, sau vice-versa; nici pentru o anumită vârstă, ignorând restul vârstelor şi celelalte generaţii. Islamul apreciază atât importanţa indivizilor, precum şi a comunităţilor.
Un bărbat poate avea o dorinţă puternică de a avea copii, dar poate fi căsătorit cu o femeie care nu poate da naştere copiilor din cauza infertilităţii sau bolii, sau alte motive. Nu ar fi convenţional şi mai bine pentru ea dacă el s-ar fi căsătorit cu altă femeie pentru a-şi îndeplini dorinţa, pâstrând-o în acelaşi timp pe prima şi garantându-i drepturile?
Unii bărbaţi au o dorinţă trupească mai mare, dar pot fi căsătoriţi cu o soţie ce are o dorinţă mică, sau care este bolnavă, are o perioadă lungă de menstruaţie sau altceva. Ea nu satisface dorinţa lui şi nu îi umple ochii lui doritori care caută alte femei. Nu i-ar fi permis să se căsătorească cu altă femeie într-o mod legal în loc să caute o alta doar pentru acest lucru sau să divorţeze de prima?
În plus, numărul femeilor disponibile pentru căsătorie poate fi mai mare decât al bărbaţilor, în special după războaie în care pier foarte mulţi bărbaţi, în special cei tineri. Poate fi în interesul societăţii, iar femeile preferă ca soţii lor să mai aibă deja o soţie în loc să rămână nemăritate toată viaţa lor, să fie private de a avea un mariaj în care există calm, iubire şi protecţie, să fie private de fericirea de a fi mame, deşi instinctul matern există în ele. Sunt doar trei soluţii pentru acest surplus de femei:
1 –să îşi petreacă întreaga viaţă simţind amărăciunea de a fi private de o căsnicie şi de a fi mame, aceasta fiind ca o pedeapsă severă pentru ele deşi nu au comis niciun păcat.
2 –sau să aibă libertatea de a-şi urma instinctele şi să accepte plăcerile pe care le oferă bărbaţi păcătoşi, care, după ce le satisfac dorinţele, le aruncă când tinereţea lor se iroseşte. În plus, astfel se dau naştere unor copii nelegitimi, creşte numărul de copii fără tată, privaţi de drepturi fizice şi psihologice, aceştia devenind cetăţeni neproductivi şi unelte de distrugere şi corupere.
3 –sau să le fie permis să se mărite cu un bărbat căsătorit, care le poate întreţine, proteja şi să le fie confidenţi, aşa cum Allah a poruncit.
Fără îndoială, ultima alternativă este o soluţie ideală şi corectă. Islamul a poruncit:
Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic? (Al-Ma’idah 5:50)
__________
sursa: femeiamusulmana.blogspot.com