NAȘTEREA LUI IISUS – PACEA ASUPRA LUI!
Maria a rămas grea din clipa când Gavriil i-a adus vestea cea bună, din porunca lui Allah Preaînaltul. şi a grăit Allah Preaînaltul:
Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut, şi apoi i-a zis lui “Fii!” şi el a fost. (Aal `Imran 3 : 59).
Maria a rămas descumpănită, cugetând la cele auzite de la Gavriil. Fără îndoială că ea se gândea la ceea ce vor spune oamenii despre o fecioară care rămâne grea şi aduce pe lume un prunc fără să aibă un soţ. Aceste gânduri au speriat-o şi au tulburat-o, făcând-o să caute izolare şi singurătate. şi s-a retras ea într-un loc, departe de lume, ascunzându-se de ochii oamenilor, de teamă ca taina ei să nu fie descoperită şi ca lumea să nu clevetească pe seama ei.
Când a venit vremea să nască, durerile facerii au împins-o lângă trunchiul unui curmal, încercând să se ascundă după el şi să se sprijine de el. Atunci şi-a adus aminte că ea va fi dezonorată şi ar fi vrut să fi murit mai înainte sau să fi fost un lucru neînsemnat, dar Gavriil a liniştit-o şi i-a poruncit să scuture curmalul şi să mănânce din fructele lui, să bea din pârâul care curgea pe lângă ea şi să se liniştească. De asemenea, a învăţat-o ce să spună, dacă o va blama cineva sau o va întreba despre sarcina ei.
Și a grăit Allah Preaînaltul:
Si ea l-a zămislit şi s-a retras cu el într-un loc depărtat. / şi au apucat-o durerile lângă trunchiul unui curmal şi a zis ea: “O, de aş fi murit înainte de aceasta şi cu totul de-aş fi fost uitată!” / Dar [un glas] a strigat-o de sub ea, [zicându-i]: “Nu fi mâhnită! Domnul tău a făcut mai jos de tine un pârâiaş! / şi scutură spre tine trunchiul de curmal, căci el va lăsa să cadă lângă tine curmale proaspete coapte! / Aşadar, mănâncă, bea şi fii fericită [de copilul tău]! Iar de vei vedea tu vreun om, spune-i lui: “Eu i-am juruit Celui Milostiv un post şi de aceea nu voi sta astăzi de vorbă cu nici un om! (Maryam 19 : 22-26).
Când a născut pruncul şi a ieşit cu el, a fost o surpriză pentru oameni, atât pentru cei care îi cunoşteau cucernicia şi credinţa, cât şi pentru cei care nu i le cunoşteau.
Maria a căutat apărare în faţa acestei situaţii la sfatul pe care i-l dăduse Gavriil şi a făcut semn spre pruncul ei din leagăn, cerându-le să stea de vorbă cu el. Mânia lor a sporit, căci au crezut că-şi bate joc de ei, de vreme ce nu mai cunoscuseră până atunci un prunc care să vorbească din leagăn.
Allah Preaînaltul a grăit:
Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându-l [în braţe]. şi i-au zis ei: “O, Maria, tu ai făcut un lucru îngrozitor! / O, soră a lui Aaron, tatăl tău nu a fost un om [făcător] de rău, iar mama ta nu a fost o târfă!” / Ea [Maria] a făcut semn spre el, dar ei au zis: “Cum să vorbim cu acela care este un prunc de leagăn?” / Dar el [pruncul] a zis: “Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dăruit Scriptura şi m-a făcut profet! / şi El m-a binecuvântat, oriunde aş fi, şi mi-a poruncit Rugăciunea [As-Salat] şi Dania [Az-Zakat], cât voi trăi, / şi bunăcuviinţă faţă de născătoarea mea! şi nu m-a făcut pe mine trufaş, nici ticălos! (Maryam 19 : 27-32).