Activitatea unui profet nu se limitează numai la transmiterea cunoştinţelor. El trebuie să explice, conform revelaţiei, relaţia dintre divinitate şi om. El trebuie să prescrie un cod moral, să enunţe principiile de cultură şi civilizaţie, să stabilească modul de adorare, ritualul religios şi un cadru al credinţei, să definească imperativele morale, care trebuie să ne guverneze viaţa. Profetul stabileşte regulile, care reprezintă bazele relaţiilor sociale şi culturale, afaceri economice, juridice şi politice, probleme privind războiul şi pacea şi relaţiile internaţionale. Profetul nu transmite un simplu cod de ritualuri privite în general a fi “religie” ci, aduce cu el un întreg sistem de gândire şi acţiune, care este numit “Ad-Din” (un mod complet de viaţă) în terminologia islamică.
Misiunea unui profet nu se încheie cu transmiterea mesajului, el trebuie să călăuzească poporul, explicându-le oamenilor implicaţiile doctrinei islamice, codul moral, interdicţiile şi poruncile, forma de adorare, care susţine întregul sistem. El trebuie să exemplifice credinţa pe care o predică, astfel încât, ceilalţi să-şi poată modela vieţile după el. El trebuie să pregătească atât indivizii, cât şi societatea, în vederea participării practice la evoluţia culturii şi civilizaţiei islamice.
Credincioşii trebuie să trăiască sub călăuzirea lui şi să crească într-o comunitate organizată, astfel încât cuvântul divinităţii să prevaleze peste toate celelalte.
Nu toţi profeţii au reuşit în împlinirea misiunii lor până la acest ultim obiectiv. Au fost mulţi care nu au reuşit, şi nu din cauza vreunei greşeli, culpe personale sau vreunei nepotriviri, ci din cauza prejudiciilor şi intoleranţei oamenilor sau a condiţiilor nefavorabile. Dar, fiecare profet, a avut de îndeplinit aceeaşi misiune şi este o realitate istorică faptul că, Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască -, a reuşit să stabilească domnia lui Allah pe pământ, cum este şi în ceruri.