Conform unor credinţe străvechi, femeia a fost considerată impură, creată de Satana. Fiecare ar trebui, prin urmare, să scape de ea şi să se îndrepte spre o viaţă monahală, de sacrificiu. Alţii au considerat soţia ca fiind un instrument de plăcere pentru bărbat, o bucătăreasă şi o servitoare în casa lui.
Islamul a fost revelat pentru a desfiinţa viaţa monahală şi retragerea din lume. El promovează căsătoriile şi consideră căsnicia drept unul dintre semnele şi dovezile că Allah este în Univers:
Printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit [pe pământ]. (Ar-Rum 30:21).
Când un grup de companioni a dorit să se retragă din viaţa socială şi să se dedice adorării lui Allah, postind întreaga zi, petrecând toată noaptea în adorarea lui Allah şi părăsind femeile, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a acuzat, spunând: „Voi sunteţi oamenii care au spus un asemenea lucru? Dintre voi, eu Îl ador cel mai mult pe Allah, sunt cel mai religios, dar postesc şi apoi întrerup postul, mă trezesc noaptea să mă rog şi apoi mă culc, şi am o căsnicie. Oricine nu urmează calea mea [Sunna] nu este unul dintre noi.” Hadisul este relatat de Anas şi consemnat de Bukhari şi Muslim în Al-Lu’lu’ wal-Mergean 2/885.
Islamul a făcut ca o soţie bună să fie cea mai mare comoară pe care un bărbat o poate avea în viaţa sa, după credinţa în Allah şi respectarea poruncilor Sale. Ea este considerată a fi cheia fericirii. Potrivit hadisului: „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a zis lui Omar: «Să îţi spun care este cea mai mare comoară pe care o poate păstra un bărbat? O soţie bună. Dacă el se uită la ea, se binedispune, dacă îi porunceşte ceva, ea se supune, şi dacă este departe de ea, aceasta îi rămâne fidelă»”. (Hadis relatat de Ibn ‛Abbas şi consemnat de Abu Dawud în Zakat 2/1664, de Al-Hakim, care l-a îmbunătăţit 2/333, şi aprobat de Az-Zeheby).
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Lumea este minunată şi cea mai mare comoară a ei este o femeie bună.” Hadisul este relatat de Abdullah Ibn Amr şi consemnat de Muslim (1467). De asemenea, a zis: „Oricui îi este încuviinţată o soţie bună, el este ajutat să urmeze jumătate din religie, iar în cealaltă jumătate este lăsat să Îi fie supus lui Dumnezeu.”
El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus: „Există trei lucruri ce aduc fericire şi trei lucruri care aduc nefericire pentru oameni. O soţie bună, o casă bună şi un mijloc de transport bun aduc fericirea. O femeie rea, o casă urâtă şi un mijloc de transport prost aduc nefericirea.”
De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Patru lucruri, dacă îi sunt încredinţate oricărei persoane, înseamnă că i s-a dat ce este mai bun din viaţa aceasta şi cea de după: o inimă plină de mulţumire, o gură ce Îl pomeneşte pe Allah, un corp care îndură cu răbdare nenorocirile şi o soţie ce nu caută să îl trădeze sau să îi ia banii.” Hadis relatat de Ibn ‛Abbas. Al-Haythamy 4/273 a spus că a fost relatat de Al-Tabrany în vol. 11 (11275), în Al-Kebir wal-Awsat. Într-o altă versiune: „nu caută să păcătuiască împotriva lui”.
Islamul a indicat importanţa femeii ca soţie şi consideră că angajamentul şi datoriile sale matrimoniale sunt jihad (înfăptuirea unor eforturi în numele lui Allah). Al-Tabarany a consemnat următorul hadis relatat de Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de ei!):
„O femeie a venit la Profet (Pacea şi mulţumirea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: «O, Trimis al lui Allah, sunt mesagera femeilor la tine. Nu este nicio femeie printre ele care să ştie acest lucru şi niciuna nu vrea să vin la tine.» Apoi şi-a prezentat cazul şi a spus: «Allah este Dumnezeul bărbaţilor şi al femeilor şi tu eşti mesagerul Lui între bărbaţi şi femei. Lupta pentru Allah (jihad) este pentru bărbaţi; dacă câştigă, îşi iau răsplata şi dacă mor martiri, sunt în viaţă [pe lumea cealaltă] şi sunt îngrijiţi de Allah. Deci ce fapte egale cu ale lor trebuie să facem pentru Allah?» El a spus: «Fiţi supuse soţilor voştri şi îndepliniţi-vă îndatoririle! Puţine dintre voi fac aceasta.»” (Al-Haythamy în Majma’ Al-Zawaaed 4/305, 306; hadisul este transmis de Al-Tabarany; Al-Bazzar a transmis un hadis asemănător).
Islamul a enunţat drepturile soţiei în faţa bărbatului; ea nu este considerată un simplu instrument. Dimpotrivă, Islamul îi stabileşte mai mult decât un protector: în primul rând, îi oferă pietatea şi credinţa musulmană; în al doilea rând, conştientizarea societăţii şi a slăbiciunilor ei; în al treilea rând, o lege obligatorie.
Primul dintre drepturile ei este zestrea, Islamul obligând bărbatul să i-o ofere femeii ca un simbol al dorinţei lui de a se însura cu ea. Allah spune:
Şi oferiţi femeilor zestrea de bunăvoie, iar dacă ele se lipsesc – nesilite – de ceva, atunci voi cheltuiţi-o după cum doriţi, cu plăcere! (An-Nisaa’ 4:4).
Expresia „cu inimă bună” înseamnă că zestrea este dată ca un cadou; ea nu este preţul sau recompensa pentru plăcerile pe care ea i le satisface, aşa cum au insistat unii oameni.
Aşadar unde putem găsi această practică în alte civilizaţii, unde femeia este aceea care plăteşte o sumă din proprii ei bani, deşi, în mod normal, bărbatul îi cere mai mult decât îi cere ea lui?
Al doilea drept al ei este acela de a fi întreţinută. Soţului i se cere să îi asigure soţiei mâncarea, hainele, un loc în care să locuiască şi tratament medical conform mediului, condiţiilor şi veniturilor sale. Bogaţii au propria lor măsură, iar săracii pe a lor. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus în legătură cu drepturile femeilor: „Voi sunteţi obligaţi să le asiguraţi mâncarea şi hainele în mod onorabil.” Hadisul este relatat de Jabir şi consemnat de Abu Dawud (1905), Ibn Majah (3074), Al-Doramy în Kitab Al-Manniş, p. 440, Ahmed 5/73, cu acordul unchiului lui Abu Gara Al-Raqaşi). „Onorabil” desemnează ceea ce este obişnuit conform onoarei şi credinţei oamenilor, nu extravaganţă sau sărăcie. Allah Atotputernicul ne spune:
Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa, iar cel a cărui înzestrare este măsurată să cheltuiască din ceea ce i-a dat Allah. Allah nu sileşte pe nimeni decât după cum El i-a dat. Şi Allah va face să vină după strâmtorare belşug. (At-Talaq 65: 7).
Al treilea drept este acela de a convieţui cu ele onorabil. Allah Atotputernicul a spus:
O, voi cei care credeţi! Nu vă este îngăduit să moşteniţi femei în pofida voinţei lor şi nici să le opriţi să se căsătorească [din nou] cu alţii, ca să le luaţi o parte din ce le-aţi dat [ca zestre], decât dacă ele au săvârşit un păcat învederat, ci purtaţi-vă cu ele după cuviinţă! Iar dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac un lucru pe care Allah l-a pregătit [să vă aducă] un mare bine. (An-Nisaa’ 4: 19).
Este un drept colectiv în care sunt incluse toate aspectele din relaţia soţ / soţie, precum bunele maniere, o atitudine flexibilă, cuvinte dulci, o faţă zâmbitoare, veselie şi comportament amuzant etc. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cei mai credincioşi sunt cei care se comportă cel mai frumos şi sunt cei mai amabili cu neamul lor”. Hadisul este consemnat de Al-Tirmizi cu acordul lui Abu Huraira (1162).
Ibn Hiban a relatat de la ’Aişah că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cel mai bun dintre voi este acela care este cel mai bun cu familia sa, iar eu sunt cel mai bun cu familia mea.” Hadisul este consemnat de Ibn Hibban (El-Ihsan), vol. 9 (4177).
Biografia concretă a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a dezvăluit amabilitatea manifestată faţă de oameni, comportarea excelentă cu soţiile lui; el obişnuia chiar să le ajute în gospodărie. Caracterul lui jucăuş este dezvăluit şi de faptul că a făcut două curse cu Aişa; ea a câştigat prima dată, iar apoi a câştigat el. Atunci a zis: „Dinte pentru dinte”. Hadisul este relatat de ’Aişah şi consemnat de Ibn Majah (1976).
În schimb, pentru aceste drepturi, o soţie este obligată să îl asculte pe bărbatul ei în toate, excepţie făcând nesupunerea faţă de Allah. Ea este obligată să aibă grijă de banii lui şi să nu-i cheltuiască decât cu permisiunea lui; cât despre casa lui, ei nu îi este permis să lase pe nimeni înăuntru fără permisiunea lui, chiar dacă este vorba de o rudă. Astfel de îndatoriri nu sunt nici prea grele, nici nedrepte în schimbul drepturilor ei. Prin urmare, pentru fiecare drept există o îndatorire. Este corect faptul că Islamul nu a lăsat toate îndatoririle nici în grija femeii, nici a bărbatului. Allah Atotputernicul spune:
Muierile divorţate trebuie să aştepte trei menstruaţii şi nu le este îngăduit să ascundă ce a făcut Allah în pântecele lor, dacă ele cred în Allah şi în Ziua de Apoi. Iar bărbaţii lor sunt mai îndreptăţiţi să le aducă înapoi în acest răstimp, dacă vor împăcarea. Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă. Dar bărbaţii au o treaptă peste ele. Şi Allah este Atotputernic, Înţelept (‘Aziz, Hakim). (Al-Baqarah 2: 228).
În concluzie, femeile au drepturi şi obligaţii egale. Cuvintele lui Ibn ‘Abbas, care stătea în faţa unei oglinzi pentru a se aranja, sunt lăudabile. Când a fost întrebat de acest lucru, a spus: „Mă înfrumuseţez pentru soţia mea aşa cum şi ea face aceasta pentru mine.” Apoi a recitat nobilul verset din Coran 2: 228. Este un exemplu minunat ce ilustrează cunoştinţele coranice profunde ale companionilor (Allah fie mulţumit de ei toţi!).
Independenţa soţiei
Islamul nu ignoră personalitatea niciunei femei, din cauza căsătoriei ei, precum se întâmplă în anumite culturi care ataşează femeia bărbatului pentru a-i da numele lui. Islamul a păstrat deosebirea, personalitatea independentă a femeii, aşa cum este, acesta fiind motivul pentru care astăzi cunoaştem soţiile Trimisului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) după numele lor.
În plus, personalitatea ei juridică nu este diminuată din cauza căsătoriei; ea nu îşi pierde dreptul de a încheia contracte etc. Ea poate vinde şi cumpăra, poate să îşi închirieze proprietăţile, să doneze o parte din banii ei, să facă acte de caritate, să împuternicească şi să se opună unui lucru. Acestea sunt drepturi dobândite de femeile occidentale recent şi încă mai suportă restricţii din partea soţului în anumite ţări.
__________
Statutul Femeii în Islam, Sheikh Dr. Yusuf Al-Qardawi, Editura Femeia Musulmană, București, 2009