Cum i s-a pogorât revelația Trimisului lui Allah, Muhammad?
1. Al-Bukhari a consemnat, preluând de la ‘A’işa – soţia Profetului – care a zis:
“Prima revelaţie cu care a început Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l
miluiască! – a fost vedenia şi orice vedenie care i se arăta venea asemenea revărsatului
zorilor”.
2. După aceea, i-a fost trimis lui ingerul Gavriil, fără să-l fi cunoscut anterior. Aceasta s-a întâmplat când se afla în peştera Hira şi-L adora pe Allah şi reflecta asupra măreţiei puterii Sale, cu puţin timp înaintea mesajului. Acesta l-a zgâlţâit de trei ori, zicându-i: “Citeşte!”. Iar trimisul Muhammad i-a răspuns: “Dar eu nu ştiu să citesc”. Și i-a zis lui din nou: “Citeşte în numele Domnului Tău care a creat…” (Consemnat de Bukhari şi Muslim.)
3. Apoi revelaţia s-a întrerupt pentru câteva zile şi aceasta a avut o mare înrâurire asupra lui. Întreruperea aceasta i-a vestit Trimisului că prima întâmplare nu s-a datorat exerciţiului spiritual pe care îl practica în peştera Hira, ci fusese alegerea divină.
4. Apoi, în vreme ce mergea pe una dintre cărările din Mekka, revelaţia a venit la el pe neaşteptate.
Și a zis Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! -:
“În vreme ce mergeam eu pe drum, am auzit un glas venind din cer. Am ridicat ochii şi l-am văzut pe ingerul care venise la mine în peştera Hira, stând pe un tron între cer şi pământ. M-am speriat de el şi m-am întors [acasă], zicând: “Înveliţi-mă, acoperiţi-mă pe mine!” Atunci a revelat Allah Preaînaltul: “O, tu cel acoperit! / Ridică-te şi îndeamnă! / Pe Domnul tău preamăreşte-L, / Veşmintele tale curăţeşte-le / şi de nelegiuire stai departe” (Al-Muddaththir 74 : 1-5). Și după aceea, revelaţia s-a succedat. (Consemnat de Al-Bukhari şi de Muslim.)
5. Revelaţia a continuat după aceea relativ liniştit. Iată cum a descris-o Trimisul însuşi. În Sahih de Al-Bukhari se spune, preluându-se de la ‘A’işa – soţia Profetului – că Al-Haris bin Hişam l-a întrebat pe Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! -, zicând: “O, Trimis al lui Allah, cum vine revelaţia la tine?” Iar Trimisul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a răspuns: “Uneori vine ca zăngănitul puternic de clopot şi aceasta este cea mai grea pentru mine, însă nu mă lasă fără să fi înţeles ceea ce a fost transmis, alteori mi se înfăţişează îngerul, luând chipul unui bărbat, şi-mi vorbeşte, iar eu pricep ce spune”.
Din ceea ce spune Trimisul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – reiese faptul că revelaţia îi era insuflată în inimă, iar el înţelegea ceea ce i se spunea.
S-a relatat că însoţitorii Profetului auzeau revelaţia când cobora peste profetul Muhammad, asemenea zumzetului albinelor.
6. ‘A’işa ne-a descris nouă starea trimisului Muhammad, atunci când primea revelaţia:
“L-am văzut când îi era trimisă revelaţia, într-o zi friguroasă, iar de pe frunte i se prelingeau broboane de sudoare”. (Consemnat de Al-Bukhari şi de Muslim.)
Înainte de a încheia acest capitol dorim să mai atragem atenţia asupra faptului că profetul Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – când a vorbit a folosit trei metode diferite care dovedesc profeţia sa, în vreme ce oamenii recurg doar la o singură metodă a vorbirii. Aceste trei metode – fiecare dintre ele fiind independentă – sunt: stilul coranic, hadisul sacru şi hadisul profetic.
Stilul coranic, altfel spus Coranul, reprezintă cuvântul lui Allah – ca rostire, ca formă, ca sens şi ca structură – pe care l-a coborât Gavriil în inima profetului Muhammad, care la rândul său l-a transmis oamenilor în chip de Coran, adică vorbele lui Allah Preaslăvitul, fără ca nici Gavriil, nici Muhammad să intervină în ele.
Hadisul sacru reprezintă cuvântul lui Allah numai ca sens. Allah Preaslăvitul îi dă lui Gavriil ideea hadis-ului sacru, iar Gavriil alege cuvintele cu care exprimă acest sens trimis de Allah Preaslăvitul, iar profetul Muhammad îl ia de la Gavriil şi-l transmite oamenilor.
Hadisul profetic reprezintă tot cuvântul lui Allah, al cărui sens îl trimite lui Gavriil, iar Gavriil, la rândul său, îl transmite profetului Muhammad, pentru ca el să-l îmbrace în veşmânt sonor. Cu alte cuvinte, profetul alege vorbele prin care exprimă sensul respectiv, în stilul său propriu.
Deci este vorba de trei metode diferite de a da veşmânt sonor cuvântului lui Allah.