Inima omului slab în credinţă este uşor de schimbat, putând să se modifice în repetate rânduri. Ea este asemeni direcţiei vântului, care o poate înclina când spre rău, când spre bine, în funcţie de trăirile pe care omul le are în acele momente.
Ea poate refuza să asculte ordinele lui Allah subhanahu wa ta’ala atunci când este captivată de o persoană de pe acest pământ, care o poate manipula după bunul său plac, sau acestei lumi, şi dorind a aduna cât mai multe avuţii, sau mândrie, aroganţă şi dispreţ faţă de cei din jur, invidie şi lăcomie.
De asemenea, inima omului poate deveni grea şi împietrită, atunci când omul vorbeşte în mod excesiv, uitând că, prin tot ceea ce spune şi prin tot ceea ce face, trebuie să îl amintească şi să îl preamărească pe Allah subhanahu wa ta’ala, aşa cum Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne învăţă:
„Nu vorbi în mod excesiv fără a îl aminti pe Allah, pentru că această vorbire în exces fără a îl pomeni pe Allah duce la o inimă prea grea şi persoana cea mai departe de Allah este cea cu o inimă grea.”
(relatat de Tirmidhi)
Musulmanul mumin trebuie să aibă în permanenţă grijă de inima sa; nu trebuie să fie asemenea necredincioşilor care se lasă învinşi de propriile pofte şi de frumuseţile acestei lumi trecătoare. Credinciosul luptă împotriva acesteia oricât de greu i-ar fi. Chiar dacă uneori eşuează şi greşeşte, el nu uită niciodată că Allah subhanahu wa ta’ala îi iubeşte şi Le iartă păcatele acelor care greşesc şi se căiesc pentru faptele lor, regretând fapta rea cu întreaga lor inimă, cerându-şi iertare de la Allah subhanahu wa ta’ala, aşa cum El, Preaînaltul, spune în Sfântul Coran:
(…) Allah îi iubeşte pe cei care plinesc fapte bune ~ Şi pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi îşi cer iertare pentru păcatele lor ~ şi cine poate ierta păcatele decât Allah?! – şi care nu persistă cu bună ştiinţă în ceea ce săvârşesc.
(Aal-’Imran, 3:134-135)
Musulmanul credincios trebuie să îl poarte, întotdeauna, pe Allah subhanahu wa ta’ala în propria sa fiinţă şi în inima sa, repetând continuu că nu există altă Divinitate cu excepţia Sa, Preaînaltul. Numai astfel, el va avea o inimă împlinită, ajutând sămânţa credinţei implantate în inima sa să crească şi să îl protejeze de Focurile Iadului. Profetul, salla Allahu aleihi wa sallam, ne sfătuia:
„Să îl rugăm pe Allah să ne ţină inimile tari, ferme în credinţa adevărată, căci Allah nu se uită la înfăţişarea noastră sau la trupurile noastre, ci se uită la inimile noastre.”
(relatat de Muslim)
~ Fie ca Allah subhanahu wa ta’ala să ne păstreze mereu inimile curate, exact aşa cum au fost în momentul în care lumina credinţei cea adevărată a fost aşezată acolo de către El, Preaînaltul, astfel ţinându-le pe calea Sa cea dreaptă, căutând numai mulţumirea Lui, Unicului, şi supunerea numai în faţa Poruncilor Sale! ~
Frumusețea Islamului