Şi, de asemenea, trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Spune Allah Preaînaltul: Cel care s-a apropiat de mine atât cât (distanţa lungimii) deschiderii palmei, mă voi apropia de El cât (distanţa lungimii de) un cot; iar cel care s-a apropiat de Mine cât (distanţa lungimii de) un cot, mă voi apropia de el cât (distanţa lungimii de) un braţ (cuvântul „baa’aan” în limba arabă care se spune că ar exprima aproximativ o lungime de 185 cm lumgime), iar cel care a venit spre Mine mergând, voi veni spre el alergând.”
Şi de asemenea, s-a descris Allah Preaînaltul pe Sine Însuşi ca fiind Apropiat (Qariib) de cel care se roagă Lui, şi de cel care I se supune Lui, şi de cel care se prosternează Lui, precum şi apropierea Lui, Preaînaltul, de supuşii Săi în puterea nopţii şi în seara zilei de Arafah şi numeroase alte asemenea consemnări existente în texte autentice şi clare; ceea ce nu contrazice şi nici nu este incompatibil cu înălţarea Sa, Preaînaltul, peste tronul Său şi înălţarea, superioritatea Sa asupra supuşilor Săi, şi El este Cel Unic, Unul care nu are pe nimeni egal şi nici asemenea Lui şi El este Cel care aude totul şi Cel care vede totul, şi nu este permis să fie comparată natura lui Allah cu cea a creaţiilor Sale, şi nici acţiunile Sale cu acţiunile creaţiilor Sale.
Şi în ceea ce priveşte apropierea Sa, spunea Ibn Taymyah, aceasta este întocmai celor regăsite în Cuvântul lui Allah:
- Şi dacã te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, rãspund rugii celor care Mã cheamã, atunci când Mã cheamã, dar şi ei sã-Mi rãspundã şi sã creadã în Mine. Poate cã ei vor fi bine călăuziţi!
(Surat Al-Baqarah, 186)
- Noi l-am creat pe om şi Noi ştim ce-i şopteşte sufletul sãu, cãci Noi suntem mai aproape de el decât vâna gâtului
(Surat Qaf, 16)
- Şi cum va fi când [sufletul] va ajunge la gât?
- Şi voi veţi privi în vremea aceea,
- Fiind Noi mai aproape de el decât voi, însã nu Ne veţi zãri.
(Surat Al-Waq’ia, 83-85)
Şi, subhan Allah = slava lui Allah, cu cât robul s-a ridicat mai mult ca şi nivel de supunere faţă de Allah, cu atât este el mai apropiat de Allah, Preaslăvitul şi Preaînaltul.
Şi tot astfel şi în sujud, atunci când robul îşi pleacă fruntea sa în cel mai de jos punct, pe pământ, într-o deplină supunere şi obedienţă, preaslavindu-L şi mărturisindu-L pe Allah ca Domnul său Cel Preaînalt (Al-‘Alaa), în timp ce el, supusul, este cel de jos, aşa cum, în acelaşi timp, El, Preaînaltul, este Stăpânitorul, iar supusul este robul Sau, şi El este Cel în afară oricare nevoi, Cel Bogat şi Atotsuficient Sieşi, iar supusul este sărac şi în nevoi. Şi nu există între Domn şi supusul Sau decât liantul supunerii şi al adorării, şi cu cât supusul a sporit şi a „perfecţionat”, a îmbunătăţit, mai mult această adorare, cu atât s-a apropiat el mai mult de Unicul său Domn şi Stăpânitor – Allah.
Si Allah Preainaltul este Cel care ii da robului Sau tot ceea ce este mai bun si mai potrivit pentru el si bunatatea, si darurile, si binecuvantarile Sale sunt netarmuite; si cu cât a fost robul mai supus si mai umil intru exprimarea nevoii sale fat de Domnul sau, cu atat a devenit el mai bogat; si cu cat a exprimat el mai mult nimicnicia sa si inferioritate ain raport cu Allah, cu atat a devenit el ma imaret si mai nobil.
Căci sufletul, sinele, atunci când da curs urmării diverselor pofte şi dorinţe ce îl stăpânesc şi a amăgirilor Satanei ajunge să se îndepărtează de Allah până acolo întrucât ajunge să fie blestemat şi depărtat de Mila Domnului sau; iar „blestemul” are aici sensul de „îndepărtare”, şi printre cele mai mari păcate ale sinelui se numără şi îngâmfarea şi semeţirea şi dorinţa de a fi superior celorlalţi pe pământ, iar sujud-ul, ca şi act de adorare, conţine în el o formă de „educare” a sinelui şi de oprire a lui de la semeţire şi îngâmfare prin aplecarea frunţii până la cel mai de jos punct pe pământ, şi spune Allah:
- Şi Domnul vostru zice: „Chemaţi-Mă şi Eu vã voi rãspunde! Aceia care din prea multã trufie refuzã sã Mã adore vor intra în Gheenă umiliţi”.
(Surat Ghafir, 60)
Şi aşa cum s-a consemnat şi într-un hadis: „Nu intra în Rai cel care în inima să fie şi cât de puţină (cât şi greutatea unui atom) îngâmfare/semeţire.”
Şi Nobilul Coran s-a spus lui Iblis:
- A grãit [Allah]: “Coboarã de aici, ca sã nu te mai arăţi semeţ aici! Deci ieşi afarã şi tu vei fi dintre cei vrednici de dispreţ!”.
(Surat Al-‘Araf, 13)
Şi
- Dacã voi nu-i veniţi în ajutor, [sã ştiţi cã] l-a ajutat Allah [mai înainte], când cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi. Când ei doi se aflau în peşteră şi când el i-a zis însoţitorului sãu: „Nu fi mâhnit, cãci Allah este cu noi!” Şi a pogorât Allah liniştea Sa asupra lui şi i-a venit în ajutor cu osteni pe care voi nu i-aţi vãzut şi a fãcut cuvântul celor care nu credeau [sã coboare] jos, în timp ce cuvântul lui Allah [s-a înălţat] cel mai sus. Iar Allah este Puternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim].
(Surat At-Tawba, 40)
sursa: lumea islamica