Oricine poate constata că Universul în care vieţuim se întemeiază pe o rânduială, pe o ordine. Există nişte legi şi reguli ale interacțiunii între toate unităţile care alcătuiesc acest Univers.Totul este dispus pe un plan uriaş, care are o organizare perfectă şi grandioasă. Soarele, Luna, stelele şi toate celelalte corpuri cereşti sunt dispuse în Univers într-un sistem extraordinar de bine pus la punct. Ele acţionează conform unor legi imuabile şi evoluează în nişte coordonate fără să cunoască nici cea mai mică deviere de la cursul lor. Pamântul se roteşte în jurul axei sale şi în evoluţia sa în jurul Soarelui urmează , cu cea mai mare stricteţe , drumul prestabilit.
Tot aşa, tot ce există pe lume, începând cu minusculii electroni care sunt într-o mişcare permanentă, până la uriaşele galaxii, pururea acţionează conform unor legi ale lor.Materia, energia, şi viaţa în totalitatea ei, îşi urmează propriile lor legi şi evoluează,se transformă, trăiesc şi mor tot sub înrâurirea acestor legi. Şi în regnul uman legile naturii sunt destul de evidente. Naşterea omului, creşterea lui şi întreaga sa viaţă sunt determinate de o serie de legi biologice. Omul îşi asigură hrana din natură, conform unor legi neschimbate. Toate organele sale începând cu cele mai mici celule şi terminând cu inima şi creierul, fără nicio excepţie, funcţionează conform unor legi date o dată pentru totdeauna. Pe scurt, Universul nostru este o lume care se menţine, supunându-se unor legi prestabilite şi fiecare component al acestui Univers urmează un drum al său determinat de aceste legi.
Această lege puternică şi atotcuprinzătoare, care guvernează asupra a tot ce intră în alcătuirea acestui Univers,începând cu cele mai fine particule şi terminând cu uriaşele galaxii, este legea lui Allah, Creatorul şi Suveranul acestui Univers.Toate fiinţele se supun legii lui Allah şi, de aceea, putem spune că întreaga lume are o bază islamică, în sensul de supunere a întregului Univers voinţei lui Allah. În această accepţiune a sensului cuvântului Islam, şi Soarele şi Luna,şi toate celelalte corpuri cereşti sunt „musulmani”, adică supuși voinței divine. Aceeaşi situaţie este valabilă pentru apă ,aer, temperatură, roci, copaci şi animale.
Pentru că tot ce există în lume se supune voinţei lui Allah, de aceea se poate spune că tot ce alcătuieşte acest Univers este „musulman”. Chiar şi cineva care îl reneagă pe Allah sau crede în altceva decât în Allah este, prin firea lucrurilor, musulman, atâta timp cât el există fizic. Pentru că începând cu stadiul embrionar şi până la inevitabila moarte şi mai departe până se transformă în praf şi pulbere, fiecare celulă, fiecare organ al corpului uman urmează, implacabil, drumul prestabilit de voinţa lui Allah. Chiar şi limba care cu ştire sau fără ştire îl reneagă pe Allah sau care declară credinţă faţă de alţi zei, natural,este tot musulmană. Cel care se închină la alţi zei, în mod firesc, este tot musulman. Acea inimă care nutreşte dragoste şi stimă, nu faţă de Allah, ci faţă de alţi zei, prin simţire este tot musulman. Toate acestea se supun voinţei divine.Funcţiile şi activităţile lor sunt conforme cu sentimentele acestei voinţe divine.
Aceasta este ,pe scurt, situaţia omului şi a Universului.Şi acum să analizăm lucrurile după un alt unghi de vedere.
Omul,după existenţa sa şi după acţiunile sale a fost creat pe două planuri diferite. Primul plan presupune că a fost în întregime programat, determinat de către voinţa divină. Din acest punct de vedere el nu are nici cea mai mică libertate de mişcare, depinzând de cea mai mare străşnicie de această voinţă. Asemenea celorlalte fiinţe, şi el este în întregime sub imperiul legilor naturii şi este obligat să se supună acestor legi.
Dar, concomitent cu acest plan, mai există şi planul omului,astfel spus, domeniul acţiunilor omului. Omul este înzestrat cu minte şi judecată. El posedă capacitatea de raţionament şi judecată, de alegere şi refuz,de asimilare şi negare.Este liber să-şi aleagă modul de viaţă care îi convine. Poate să aibă convingeri pe care le crede potrivite pentru sine, poate să accepte un mod de viaţă care îi convine şi poate să-şi adapteze existenţa după o ideologie pe care o consideră nimerită. Poate să dispună de principiile după care va acţiona sau poate adopta unele principii elaborate de către alţii. Omul este înzestrat cu o voinţă liberă şi el poate să aleagă liber direcţia în care trebuie să acţioneze. În opoziţie cu alte fiinţe, pe acest al doilea plan, el a fost înzestrat cu libertatea în gândire, alegere şi acţiune.
Amândouă aceste planuri formează o unitate în opoziţie cu altele.
Conform planului unu, omul, aidoma altor fiinţe este musulman, încă din naştere, este supus voinţei lui Allah , pentru că aşa îi este predestinat, în timp ce pe planul doi există libertatea de a accepta sau de a nega calitatea de musulman. În direcţia aceasta i se recunoaşte libertatea de alegere.
Un musulman adevărat este acela care îl recunoaşte pe Creatorul său, care Îl acceptă drept Judecător Suprem, care se supune sincer, corect şi cinstit voinţei şi poruncilor Lui şi care în viaţa personală şi socială se conduce după principii unanim recunoscute. Odată cu alegerea liberă a căii supunerii conştiente faţă de Allah , el de fapt va atinge maturitatea în islam .Şi odată atinsă această treaptă a credinţei în Allah, de aici încolo toată viaţa acelui om va fi dedicată, în întregime, supunerii voinţei lui Allah şi personalitatea sa va fi izbăvită de orice fel de duplicitate. De aici încolo el va deveni un bun musulman, cu credinţă deplină în islam. Să-ţi dedici toată existenţa supunerii totale voinţei lui Allah, acesta este de fapt islamul.
Locul supunerii inconştiente este luat de supunerea voită şi conştientă. Dacă mai înainte supunerea era fără tragere de inimă, de data asta supunerea este din proprie iniţiativă şi convingere. Datorită faptului că de data aceasta el ştie bine care este acea putere care l-a înzestrat cu capacitatea de a pătrunde în esenţa lucrurilor şi a fenomenelor, de aceea cunoaşterea lui are o cu totul altă calitate.
Pentru că s-a decis, cu hotărâre, să fie supus faţă de cel care l-a înzestrat cu aptitudinea de a gândi şi de a judeca, de aceea el este izbăvit de gânduri şi judecăţi strâmbe. Şi pentru că el ştie deja cine l-a înzestrat cu darul vorbirii, de aceea limba lui grăieşte numai adevărul. De asemenea, pentru că el, conştient sau inconştient, respectă cu pioşenie voinţa lui Allah, care este Unicul Suveran al întregului Univers, de aceea toată existenţa lui reprezintă realitatea. Mai mult, pentru că şi el este plin de supuşenie şi smerenie faţă de Creatorul suprem, de aceea se află într-o împăcare totală cu întreg Universul. Un astfel de om este reprezentantul lui Allah pe pământ,tot globul pământesc este al lui şi la rândul lui aparţine lui Allah.