Credinţa în predestinare este un mijloc de îndepartare de polietism
Mulţi filosofi au susţinut că binele provine de la Allah Preaînaltul şi că răul este creaţia altor dumnezei; ei susţin acest lucru pentru a evita atribuirea lui Allah a răului.
Cei care se ocupă de vrăji și magie susţin că Lumina a fost creatorul binelui şi că Întunericul a fost creatorul răului.
Cei care fac parte din aceasta comunitate care au susţinut că Allah nu a creat faptele supuşilor Săi, sau că El nu a creat faptele ce duc la rătăcite, afirmă că există alţi creatori în afara de Allah.
Perfectiunea credinţei în unicitatea lui Allah nu este obţinută decât de cei care afirmă că Allah Singur este Creatorul a tot ce există în Univers şi că voinţa Lui predomină peste creaţia Lui – şi ceea ce vrea El se întâmplă şi ceea ce nu vrea El nu se întâmplă. Toţi cei care nu cred în predestinare nu cred cu adevărat că Stăpânul lor este Unul şi Singur şi nu Îl constientizează corect. Credinţa în predestinare este cea care marcheaza în acest caz diferenţa dintre monoteism şi politeism. Cel care crede în predestinare afirmă că acest univers şi totul din el a fost creat de un Singur Dumnezeu; cei care nu cred acest lucru sugerează că există alţi dumnezei în afară de Allah.
- Să rămânem pe calea cea dreaptă atât în momentele grele, cât şi în cele uşoare
Datorită defectelor şi slăbiciunii lor, oamenii nu reuşesc întotdeauna să rămână pe calea cea dreaptă.
Allah spune:
Omul a fost făcut nestatornic; Când are parte de rău, el este abătut/ Iar când are parte de bine, el este zgârcit, Afară de cei care fac Rugăciunea, (Al-Ma`arij 70:19-22)
Credinţa în predestinare determină omul să fie statornic pe calea cea dreaptă pentru a nu fi nepăsător în momentele uşoare ale vieţii şi pentru a nu cădea în disperare în momentele grele, deoarece el ştie că tot binele care i se întâmpla provine de la Allah şi nu datorită inteligenţei sale sau planului bun:
Voi nu aveţi binefacere decât de la Allah… (An-Nahl 16:53)
El nu este precum Qaarun care se lauda în faţa oamenilor săi şi în mod arogant afişa în faţa lor comorile şi bunăstarea cu care Allah l-a binecuvântat.
Qarun a fost din neamul lui Moise, însă el s-a răzvrătit împotriva lor. Şi i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbaţi] vânjoşi. Şi când i-a zis lui neamul său: “Nu te semeţii, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care se semeţesc,/ Ci caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veşnică! Şi nu uita partea ta din această viaţă! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune”, A zis el: “Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc!” Oare el nu ştia că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiţii nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor! (Al-Qasas 28:76-78)
Iar când încercările şi necazurile se abat asupra unui om, el ştie că acest lucru se întâmpla prin porunca lui Allah, ca un test pentru el, aşa că nu se panicheaza şi nici nu disperă, mai degrabă el vede răsplata de la Allah şi aşteaptă răbdator, iar această credinţa aduce linişte şi bucurie în inima credinciosului.
Nici o nenorocire nu se îndreaptă pe pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte, înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru uşor pentru Allah, Pentru ca voi să nu fiţi trişti pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte.… (Al-Hadid 57: 22-23)
Iar Allah preamăreşte pe supuşii Lui:
Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: “Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem”. Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor şi îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi. (Al-Baqarah 2:156-157)
- Cel care crede în predestinare este întotdeauna atent
Cel care crede în predestinare este întotdeauna atent deoarece:
…Dar nu se poate socoti la adăpost de vicleşugurile lui Allah decât neamul celor pierduţi! (Al-A`raf 7:99)
Inimile oamenilor sunt întotdeauna schimbătoare deoarece inimile lor sunt între două degete ale lui Ar-Rahman (Cel Milos), care le întoarce precum El voieşte, iar încercările care sunt trimise oamenilor sunt numeroase. Credinciosul este întotdeauna atent pentru a fi influenţat de ceva care să îl trimita în rătăcire şi întotdeauna se teme că ultimele sale fapte vor fi rele. Acest lucru nu îl face apatic sau leneş, ci îl motivează să se străduiească cu perseverenţă pentru a urma calea cea dreaptă, pentru a face fapte drepte şi pentru a evita păcatele şi faptele pedepsite.
Inima credinciosului este întotdeauna ataşată de Creatorul ei, chemându-L, sperând, căutându-I ajutorul, cerându-I să-l ajute să rămână cu fermitate pe calea cea dreaptă şi pentru a fi drept călăuzit.
- Înfruntarea dificultăţilor şi pericolelor cu inima puternică
Când un om crede că tot ceea ce se întâmpla este predestinat, şi că proviziile şi durata de viaţă depind de Allah, atunci el poate confrunta dificultăţile şi greutăţile cu inima puternică şi cu capul sus.
Aceasta credinţa a fost una dintre cele mai mari surse de putere pentru cei drepţi care s-au confruntat cu răufăcătorii, tiranii sau cu situațiile grele.
Ei nu se tem să rostească adevărul chiar dacă sunt lipsiți de o situație financiară favorabilă, deoarece această chestiune se află în mâinile lui Allah. Orice a hotărât Allah pentru supusul Său nu poate fi schimbat de nimeni altcineva şi orice Allah reţine de la supusul Său, nimeni nu îi poate oferi.
_________
islamromania.wordpress.com