Versetele 215, 216 din Surat Al-Baqarah
In cele ce urmeaza veti putea citi scurte explicatii ale sensurilor a doua versete din Surat Al-Baqarah; 215 si 216.
- Te întreabă ce să cheltuiască. Spune-le: „Ceea ce cheltuiți voi din bunuri trebuie să fie pentru părinți , pentru rude, pentru orfani, sărmani şi drumeți [nevoiași ]. Şi orice bine pe care îl faceți , Allah îl cunoaşte”.
Un verset care răspunde la întrebarea Profetului Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi prin care Allah învață oamenii cum să îsi cheltuiască averea atunci când vor să ofere sadaqah, enumerând mai multe categorii de oameni şi stabilind ordinea priorității: părinții, apoi rudele, orfanii, sărmanii şi nevoiașii. În Coran vom găsi multe versete în care Allah stabilește ordinea priorității pe care omul trebuie să o respecte atunci când vrea să ofere sadaqah, iar în acest sens avem şi o relatare autentică de la Profetul Muhammed ) pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în care spune : „Cel mai bun dinar pe care îl cheltuieşte un om este acela cheltuit pentru familia sa.” (de menționat că respectarea ordinii priorității din acest verset nu trebuie să creeze discordanță între alegerea unei categorii (ex.familia) şi o altă categorie (ex.nevoiașii).
Exemplu: dacă omul alege să dăruiască sadaqah parintilor, dar părinții au cele necesare traiului de la o zi la alta, însă există alte rude sau cunostințe care nu au această posibilitate, în acest caz se pune în practică necesitatea primordială a ultimei categorii de oameni (chiar dacă între cel care oferă sadaqah şi cel nevoiaş nu există legături de rudenie).
De asemenea, Allah a stabilit că necesitățile orfanilor sunt prioritare față de cele ale sarmanilor şi drumetilor (nevoiasi), deoarece orfanul nu are familie şi, în afară de lucrurile materiale, acesta are nevoie de afecțiune şi sprijin moral, iar Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a subliniat acest lucru în mai multe hadisuri şi le-a poruncit oamenilor să îi ajute financiar pe orfani și să aibă grijă de ei: „Eu și cel care are în grija sa un orfan vom fi astfel în Paradis!”, a spus odată alăturând degetul arătător și pe cel mijlociu pentru a exemplifica aceasta. [Al-Bukhari, 5304]
Referitor la drumeți, această categorie îi include pe cei care se află în călătorie şi ajung în imposibilitatea de a ajunge la destinația dorită din diverse motive (ex.: au rămas fară bani, alimente, bagaje etc.), şi este una dintre cele opt categorii de oameni care pot beneficia şi de zekat în această situație.
- V-a fost prescrisã lupta, chiar dacã ea vã este neplãcutã. Or, se poate [întâmpla] ca voi sã urâți un lucru care este bun pentru voi şi sã iubiți un lucru care este rãu pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiți.
Sensul acestui verset nu este acela de obligativitate, ci de apărare. Când Allah spune că a fost prescrisă lupta, îndeamnă la lupta pentru protejarea valorilor prevăzute de islam: viața (protejarea sufletului), credința, mintea (convingerea, libertatea de alegere, de opinie, de exprimare etc), însă acest verset este scos din context de multe ori de către diverse persoane care nu urmăresc decât denigrarea islamului.
În perioada islamului timpuriu, în Meka, musulmanii nu aveau voie nici măcar să se apere, darămite să lupte, ei fiind asupriți şi îndurâd multe agresiuni din cauza credinței. Cu toate acestea, Profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu i-a îndemnat niciodată pe musulamni să lupte împotriva agresorilor, însă, după emigrarea de la Meka la Medina, când bazele credinței au fost bine stabilite şi comunitatea bine închegată, musulmanii au primit dreptul la apărare ca urmare a războaielor pornite împotriva lor (dar fără a avea voie ca ei să înceapă primii lupta), şi în acest context a fost pogorât acest verset.
Or, se poate [întâmpla] ca voi sã urâți un lucru care este bun pentru voi şi sã iubiți un lucru care este rãu pentru voi.
Există o legătură între acest verset şi rugile omului adresate Creatorului pentru împlinirea anumitor lucruri. Omul se poate ruga la Allah pentru un lucru pe care îl dorește şi despre care crede că este util, o perioadă destul de lungă de timp, fără a primi răspuns, însă nu se gândește că Allah nu a răspuns acelei rugi tocmai pentru faptul că ceea ce îsi dorește acel om nu este un lucru bun pentru el. De aceea Allah spune în încheierea versetului „Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiți.” , iar omul trebuie să ceară îndrumare (rugăciunea Istikharah), fiindcă doar Allah stie ce este mai bine pentru acesta, doar El PreaÎnaltul cunoaste viitorul şi a scris destinul în care fiecare om trebuie să creadă.
Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! ) obisnuia sa-si invete companionii sa faca istikharah in toate lucrurile. El a spus: ”Dacă vreunul dintre voi dezbate asupra unei decizii pe care trebuie să o ia, atunci să se roage două rak’ah de rugăciune neobligatorie, si apoi sa spună următoarea dua: „O, Allah, caut Îndrumarea Ta ( în luarea unei decizii) prin virtutea Științei Tale și caut abilitatea prin virtutea Puterii Tale și iți cer din Favorurile Tale mărețe căci cu adevărat Tu ai putere în timp ce eu nu am, și cu adevărat Tu știi în timp ce eu nu știu, și Tu ești Cunoscătorul celor nevăzute. O, Allah, dacă Tu știi că acest lucru (și-l menționezi) este bun pentru mine în [ce privește] religia mea, viața mea și rezultatul faptelor mele, atunci inlesneste-l pentru mine, și ușurează-l pentru mine, iar apoi binecuvântează-l pentru mine. Dar dacă Tu știi că acest lucru (și îl menționezi) va fi rău pentru mine în [ce privește] religia mea, viața mea și rezultatul faptelor mele, atunci îndepărtează-l de mine, și îndepărtează-mă de el, și înlesnește pentru mine binele oriunde ar fi, iar apoi fă-mă mulțumit cu acesta.” Bukhari
Oare acele rugi pe care omul le înalță la Allah şi la care nu primesc răspuns, se pot numi rugi deșarte? Cu siguranță, nu! Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că există rugi la care Allah răspunde, rugi la care nu răspunde, dar pe care le transformă în fapte bune în Ziua de Apoi, şi rugi la care nu răspunde fiindcă lucrul cerut poate fi rău pentru cel care cere. Lipsa acestui răspuns din partea lui Allah nu înseamnă că omul nu trebuie să se mai roage, dimpotrivă, acesta trebuie să se roage, să aibă speranță că Allah îi va răspunde şi să nu îsi piardă încrederea în Mila şi Indurarea Lui PreaÎnaltul, fiindcă omul care nu se roagă înseamnă că nu are nevoie de Allah, iar cel care nu are nevoie de Allah înseamnă că nu îsi înțelege statutul şi nu stie care este rolul lui pe acest pământ.
Allah nu supune omul la aceste încercări pentru a-l chinui, ci pentru a-l face pe om să scoată la iveală puritatea credinței, să simtă şi să conștientizeze adevărata legătură dintre el şi Creator, şi totul doar pentru şi în folosul acestuia.
Transcriere din lecțiile domnului profesor Demirel Gemaledin (Tafsir Quran, 28.06.2019), editata de doamna Camelia H.