„Cine crede în ALLAH şi în Ziua de Apoi să spună numai lucruri bune sau să tacă”. [Bukhari]
Renumitul companion,Muadh ibn Jabal(Pacea fie asupra lui) l-a întrebat pe Profet:’’Spune-mi ce anume să fac că să întru în Rai şi să fiu ferit de focul Iadului?’’
Profetul(Pacea şi Binecuvântarea Lui Allah asupra lui), i-a raspuns:”Ai pus o întrebare inteligentă.Va fi uşor pentru cine va vrea Allah să-i fie uşor.Adoră-L pe Allah şi nu-I face Lui asociaţi;fa rugaciunea în timpul prescris,plateste Zekat(dania),ţine post în timpul lunii Ramadan şi îndeplineste Hajj(pelerînajul )”, i-a raspuns Profetul. (Pacea şi Binecuvântarea Lui Allah asupra lui)Apoi, a continuat:’’Nu ai vrea să-ţi vorbesc şi despre căile binelui?Postul este un scut de apărare(impotriva păcatelor şi focului Iadului),caritatea stinge păcatele aşa cum apa stinge focul’’recitând:
Când coastele lor părăsesc culcuşurile,pentru a-L chema pe Domnul lor cu frică şi cu nădejde şi ei fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat’
[As-Sajda 32:16]
„Nu vrei să afli şi despre începutul,mijlocul şi punctul cel mai înalt al religiei? Inceputul este acceptarea Islamului,partea stabilă principală este Salat (rugaciunea) iar culmea culmilor o reprezintă Jihadul (lupta pe călea Lui Allah).Şi mai vrei să afli şi despre un lucru de care toate astea depind?Acesta este limba’’.
Muadh a întrebat:”Vom fi traşi la răspundere în ceea ce priveşte vorbele noastre?’’.
La aceasta,Profetul,Pacea si Binecuvântarea Lui Allah asupra lui,i-a răspuns:’’Majoritatea oamenilor vor fi aruncaţi în iad cu faţa în jos datorită păcatelor săvârşite cu ajutorul cuvintelor’’.
Capacitatea de a vorbi şi de a se exprima individual distinge fiinţa umană de cea animală.
Muadh ibn Jabal îl întrebase pe Profet,Pacea si Binecuvântarea Lui Allah asupra lui,despre reuşita finala.Drept raspuns,I se specifică atât îndatoririle obligatorii cât şi pe cele opţionale care acoperă întreaga viaţă a omului.Dar mai apoi,ni se atrage atenţia că reuşita pentru rezultatul acestora depinde de prudenţa cu care sunt rostite cuvintele.Altfel spus,vorbele rostite la întâmplare,din care lipseşte cu desăvârşire bunătatea şi îşi face loc răul, nu fac altceva decât să sape adânc în faptele noastre bune.
O alta relatare a Profetului,Pacea si Binecuvântarea Lui Allah asupra lui,pune în lumină aceeaşi problemă,dar într-o altă manieră:
In fiecare dimineaţă, tot corpul omului impreuna cu limba spune:Ai frică de ALLAH pentru noi,căci soarta noastra este strâns legată de a ta.Dacă tu urmezi calea cea dreaptă,o vom urma şi noi.Iar dacă vei rătăci de la drumul cel drept,vom fi şi noi în rătăcire’’.
Incă o relatare ne reaminteste de consecinţele negative sau pozitive ale cuvintelor pe care le rostim:’’Se întâmplă ca o persoană să spună ceva bun,dar ea nu realizează binele făcut,însă Allah îl iubeste pentru aceasta până în Ziua de Apoi.Pe de altă parte,uneori cineva spune un lucru rău,nerealizând consecinţele vorbelor sale.Astfel,îşi atrage asupra lui mânia Lui Allah pâna în Ziua de Apoi’’
[Tirmidhi,Ibn Majah,’’Muwatta’’-Imam Malik]
sursa: rasarit.com