Sheikh Muhammad Al-Ghazali
Promisiunea trebuie respectată indiferent cui îi este făcută, chiar dacă celălalt partener este musulman sau necredincios, deoarece moralitatea, măreţia şi virtutea nu pot fi tăiate în bucăţele, astfel încât unii oameni să fie trataţi în mod meschin, iar ceilalţi cu decenţă.
Împlinirea promisiunii şi a legământului are la bază respectarea adevărului şi o relaţie cinstită. Atâta vreme cât se bazează pe virtute, promisiunea trebuie împlinită faţă de fiecare om, oricând.
Referitor la convenţiile încheiate cu cei ce nu sunt musulmani se relatează că profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că, dacă pe vremea Islamului era invitat să încheie un asemenea contract, el accepta bucuros oferta.
A’mar bin Al-Hamaq a zis că l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: „Dacă un om i-a oferit altuia adăpost pe viaţă şi apoi l-a ucis, atunci nu am nimic de-a face cu ucigaşul, chiar dacă cel ucis este un necredincios.” (Ibn Habban).
Această declaraţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne arată cum îi tratează Islamul chiar şi pe cei care nu au îmbrăţişat această religie. Pe de altă parte, este demn de luat în seamă comportamentul evreilor. Lor nu le place să-şi împlinească promisiunile faţă de alţii şi nu consideră un lucru bun să-i trateze pe ceilalţi cu dreptate şi decenţă. Poporul evreu se auto-consideră „fiul lui Allah şi alesul Său”. Credinţa lor este că Allah a păstrat binecuvântarea şi ocrotirea Sa doar pentru rasa iudaică. În opoziţie cu aceasta să analizăm succint învăţăturile islamice. Acestea se preocupă cu multă seriozitate de protejarea tuturor celor faţă de care şi-au asumat responsabilitatea şi cu care au încheiat un legământ. Coranul se adresează musulmanilor şi vorbeşte despre necredincioşi astfel:
Vă sunt oprite mortăciunea, sângele [scurs], carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah [la junghierea lor], ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele [de altă vită], ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat [aceste vietăţi înainte de a muri] – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] şi cele pe care le împărţiţi prin tragere la sorţi cu săgeţi. Acestea sunt pentru voi păcat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi [că ar mai putea] să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci nu vă mai temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame [să mănânce din cele oprite], fără pornire spre păcat, [să ştie că] Allah este Iertător, Îndurător. (Al-Ma’idah 5:3).
Este remarcabil cât de minunat au fost exprimate credinţele şi punctul de vedere al celor ce nu sunt credincioşi. Deşi sunt idolatri, au fost totuşi menţionaţi ca cei care caută binecuvântările şi plăcerea lui Allah şi musulmanii, oricât de puternici ar fi, au fost rugaţi să coopereze unul cu altul în faptele virtuoase şi cucernice şi să nu se susţină unul pe altul în păcat şi ranchiună.
Într-un alt loc am făcut o trecere în revistă a convenţiilor dintre musulmani şi cei ce nu sunt musulmani şi, legat de acestea, a învăţăturilor relevate de Allah (referire la o carte scrisă de autor, în limba arabă).
__________
Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010