Stilul de viata al musulmanului
Allah, Atotputernicul, spune:
Si tineti-va cu totii strans de Franghia lui Allah si nu va scindati! Si aduceti-va aminte de indurarea lui Allah pentru voi caci ati fost dusmani [inainte de Islam] si a fàcut pace intre inimile voastre [la primirea Islamului] si prin harul Lui ati devenit frati si ati fost pe marginea prapastiei Focului, iar El v-a salvat de la el. Asa va face Allah semnele sale limpezi, (Coran 3:103)
Allah Preainaltul spune de asemenea in Coran:
Si care a unit inimile lor. De ai fi cheltuit tu tot ceea ce se afla pe pàmant, tot nu ai fi unit inimile lor, insa Allah i-a unit, caci El este Puternic si Intelept. (8:63)
Musulmanii sunt uniti intre ei prin legaturi foarte profunde, fiind foarte apropiati si sensibili la problemele fratilor lor intru credinta. Ei se viziteaza, se intr-ajutoreaza, isi impartasesc bune si rele. Insa, toate aceste actiuni, realizate cu exces de zel si lipsa unei masuri a bunului simt, pot impovara viata celor pe care pretindem ca ii iubim atat de mult.
Avand in vedere slabiciunile evidente pe care le are orice om: poate o boala stanjenitoare, stari de oboseala, uneori de tensiune in familie, alteori de nervozitate sau poate doar aspirand la o perioada de intimitate, un musulman poate fi chiar acuzat ca nu isi respecta obligatiile fata de fratii lui intru credinta, desi optiunea lui de retragere este in mod cert una legitima.
Observam ca in societatile orientale (si nu numai) oaspetii sunt acceptati drept o onoare a gazdelor, o binecuvantare in casele lor, ei avand un statut foarte special. Aceste traditii legate de ospatarea si gazduirea fara cusur a strainilor care intra in casa (invitati sau neinvitati) au creat un cadru extrem de calduros si un context exceptional de buna dispozitie in compania unor gazde de exceptie. Putem regasi astfel multe familii care isi petrec seara de seara ore intregi in compania unor oaspeti/gazde, de multe ori vorbind diverse lucruri banale, servind feluri de mancare, deserturi si ceaiuri pana cand bunul simt al oaspetelui intervine in mod natural si se ridica sa plece. Dincolo de costurile materiale (chiar si minime din perspectiva unora) ale acestor intalniri nesfarsite stau, de cele mai multe ori, multe ceasuri de gatit, aranjat si efort al gazdelor.
Numeroase familii de musulmani din Orient (si nu numai) au facut din aceste obiceiuri un stil de viata, acesta fiind in detrimentul unei bune dezvoltari a individului, a familiei si, in consecinta, a societatii. Un musulman isi formeaza un obicei din citit, din discutat cu membrii familiei despre diverse subiecte curente (sau nu), isi face un obicei sa scrie cateva randuri, sa aiba timp sa mediteze si sa se reculeaga in fata Creatorului sau. Pe cand, daca ne gandim ca multe seri (dupa programul de lucru) el le petrece in galagia si haosul produs de aglomeratie, le petrece fara sa afle despre framantarile copiilor lui (indiferent de varsta), despre noile lor descoperiri sau idei, fara sa aiba un timp aparte cu sotul/sotia, el rateaza ceea ce presupune de fapt cladirea esentiala a unei atmosfere de familie.
Desi unei femei musulmane nu ii cere Islamul sa gateasca pentru familie, sa curete casa sau sa ingrijeasca copiii, de cele mai multe ori ea este cea care face aceste lucruri. In plus, ea sfarseste, de fapt, prin a trebalui si pentru invitati sau familiile invitatilor, pierzand foarte mult timp inaintea intalnirii, in timpul intalnirii, dar si dupa terminarea ei prin a strange si a pregati familia pentru o noua zi in care totul sa mearga ca pe roate.
Gandindu-ne la o femeie tanara care inca studiaza sau lucreaza, acest ritm i-ar distruge cu siguranta cariera si ar pune-o in imposibilitatea de a mai continua una dintre obligatiile sale principale – educatia si dezvoltarea sa personala.
Fiecare poate observa consecintele pe care le-au avut astfel de obiceiuri asupra vietii femeilor din societatile musulmane. Nu vede nimeni vreun rost in importarea lor in vietile noilor musulmani sau a musulmanilor din alte parti ale lumii.
Dar, exemplele de moralitate din capitolul Al-Hujurat, din care invatam ca este dreptul fiecaruia de a refuza un musafir, de a nu deschide ori de cate ori este strigat, de a nu permite incalcarea unei anumite limite a intimitatii fiecaruia, iar faptul ca acestea sunt reglementate de versete din Coran dau o gravitate si o fermitate aparte acestor aspecte.
Asadar putem distinge existenta traditiilor de vizitare si pastrare a relatiilor, dar si detasarea si respectarea intimitatii drept baze de norma comportamentala la alte societati. Insa, este din firescul uman ca fiecare persoana este o personalitate aparte, iar fiecare poate avea preferintele sale sociale. Faptul ca Islamul este compatibil atat cu unele firi, cat si cu altele, ne duce doar cu gandul la flexibilitatea si caracterul universal al acestei religii minunate.