Muhammad Ali Al-Hashimi
Ibn Kathir menţionează în cartea sa în care explică sensurile Coranului (Tefsir) că un bărbat i-a zis lui ’Umar, când l-a văzut întâmpinând-o cu căldură şi ascultând-o: „Ai părăsit un bărbat din Quraiş ca să vii la această bătrână?” ’Umar a zis: „Vai ţie! Nu ştii tu cine este?” Omul a zis: „Nu.” ’Umar a spus: „Aceasta este femeia a cărei plângere a ascultat-o Allah de deasupra celor şapte ceruri: aceasta este Khaula bint Tha’laba. Pe Allah, dacă nu va pleca până la căderea nopţii, nu îi voi spune să plece până nu va obţine lucrul pentru care a venit, doar dacă va intra timpul de rugăciune, caz în care mă voi ruga şi apoi mă voi întoarce la ea până ce va obţine lucrul pentru care a venit.”
Adevărata femeie musulmană poartă mereu în suflet cuvintele lui Allah:
Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată. [Coran 33:36]
Supunerea faţă de Allah şi de Trimisul Său este mult mai importantă decât propriile pofte şi dorinţe; se situează înaintea plăcerii şi a alegerii individuale. Zainab bint Jahş – Pacea fie asupra sa! – a oferit cel mai bun exemplu de supunere faţă de poruncile lui Allah şi ale Trimisului Său atunci când el i-a cerut să se căsătorească cu sclavul său eliberat şi fiu adoptiv, Zaid ibn Haritha. Această căsătorie a atins două scopuri legislative (taşti’i):
1. stabilirea unei egalităţi totale între oameni:
Frumoasa femeie din neamul Quraiş, femeia nobilă din neamul fiilor lui ’Abd Şams şi vara Profetului, s-a căsătorit cu un sclav eliberat. Sclavii eliberaţi erau dintr-o clasă inferioară nobilimii; într-adevăr, diferenţele dintre clasele sociale erau atât de mari şi de adânci, încât nimic nu le putea desfiinţa în afară de un act hotărâtor, public, care să vină din partea Profetului şi pe care comunitatea musulmană să-l ia drept exemplu, astfel încât aceste limite să fie înlăturate şi oamenii să nu fie consideraţi superiori, decât numai prin nivelul lor de evlavie (taqua).
2. desfiinţarea obiceiului adopţiilor, care era larg răspândit în perioada de dinaintea islamului: apoi Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a căsătorit cu Zainab, după ce ea se despărţise de fiul său adoptiv, Zaid, pentru a demonstra în termeni practici că dacă Zaid ar fi fost fiul lui adevărat, Allah nu i-ar fi poruncit în Coran să se căsătorească cu Zainab.
Sarcina a căzut asupra lui Zainab, vara Profetului, de a atinge aceste două scopuri legislative în cadrul atmosferei familiei Profetului, pentru ca oamenii să le poată accepta ca supunere faţă de poruncile lui Allah şi ale Trimisului Său. Când a ales-o pentru a fi soţia lui Zaid ibn Haritha, ei nu i-a surâs ideea şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, nu mă voi căsători cu el, pentru că eu sunt femeie nobilă din neamul lui ’Abd Şams.”
Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a răspuns calm, dar ferm: „Trebuie să te măriţi cu el.” În timp ce discutau această problemă, Allah i-a revelat Trimisului Său:
Nu se cuvine ca un dreptcredincios şi nici o dreptcredincioasă să mai aleagă, dacă Allah şi Trimisul Său au hotărât în privinţa lor un lucru. Iar acela care se răzvrăteşte împotriva lui Allah şi a Trimisului Său se află în rătăcire învederată.
[Coran 33:36]
Atunci Zainab a acceptat hotărârea lui Allah şi a Trimisului Său şi a zis: „Mă voi supune lui Allah şi Trimisului Său şi mă voi da lui de nevastă.”
Mai târziu, diferenţele dintre Zainab şi Zaid au dus la divorţ. După ce Zainab şi-a încheiat perioada după care o văduvă sau o soţie divorţată se poate căsători cu un alt bărbat (’idda), Allah a revelat următorul verset:
Şi i-ai spus aceluia asupra căruia Allah Şi-a trimis harul Său, cum şi tu ai trimis harul tău asupra lui: Păstreaz-o pentru tine pe soaţa ta şi fii cu frică de Allah!”. Tu ai ţinut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni, măcar că Allah este mai vrednic să te temi de El. Apoi, când Zayd a întrerupt orice legătură cu ea, Noi Ţi-am dat-o ţie să-ţi fie soaţă, pentru ca dreptcredincioşii să nu mai aibă reţinere în privinţa soţiilor fiilor lor adoptivi, dacă aceştia întrerup orice legături cu ele. Şi porunca lui Allah trebuie să fie împlinită.
[Coran 33:37]
Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a recitat acest verset, zâmbind, apoi a zis: „Cine va merge la Zainab să-i spună vestea minunată că Allah a pus la cale căsătoria mea cu ea?”
A fost ca şi cum Allah o răsplătea pe Zainab pentru supunerea ei totală faţă de Allah şi de Trimisul Său. Ea acceptase hotărârea lor de a se căsători cu Zaid, apoi a devenit soţia Profetului prin porunca lui Allah, într-un verset pe care musulmanii îl recită atunci când îl slăvesc pe Allah prin citirea Coranului, până la sfârşitul vremii. Această cinste a fost pogorâtă numai asupra lui Zainab, care a fost unică între soţiile Profetului. Ea era mândră de favorul pe care i l-a acordat Allah şi obişnuia să se fălească înaintea celorlalte soţii ale Profetului astfel: „Familiile voastre au aranjat căsătoriile voastre, însă Allah a pus la cale căsătoria mea de deasupra celor şapte ceruri.”
sursa: islam.ro