Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari
Ibn Rajab Al-Hanbali
Privitor la cel ale carui fapte sunt marete si multe, el trebuie sa se straduiasca sa arate gratitudine pentru ele, pentru ca vointa de a arata gratitudine este una dintre cele mai mari binecuvantari pe care Allah le revarsa asupra robului Sau. Este obligatoriu pentru el sa insoteasca aceste fapte de recunostinta si sa implineasca lipsa etalarii acestora, potrivit gratitudinii.
Wahd ibn al-Ward, atunci cand fu intrebat despre rasplata pentru o anume fapta, spuse: „Nu intreba despre rasplata ei, ci intreaba despre gratitudinea datorata de catre cel care a fost calauzit catre ea.” (1)
Abu Sulayman a spus, „Cum poate o persoana inteligenta sa se uimeasca de faptele sale? Faptele sunt una dintre binecuvantarile lui Allah, ca si faptul ca el este obligat sa arate recunostinta si umilinta. Doar Qadariyyah* sunt cei care se uimesc de faptele lor.” (2) -(*cei care nu cred ca faptele robului sunt create de Allah, Azza wa Jall).
Cat de remarcabile sunt cuvintele lui Abu Bakr al-Nahshali in ziua in care Dawud al-Ta’I muri. Dupa inmormantarea acestuia, ibn al-Sammak (3) se ridica si il lauda pentru faptele sale bune si planse facandu-i pe toti cei prezenti sa planga si sa marturiseasca adevarul spuselor sale… Atunci Abu Bakr al-Nahshali se ridica si spuse: „O Allah, iarta-l si indura-te de el si nu-l lasa faptelor sale!” (4)
Abu Dawud insemna prin autoritatea lui Zayd ibn Thabit (radiAllahu ‘anhu) ca Trimisul lui Allah (salAllaahu alayhi wa sallam) spunea: „Daca Allah ar fi sa pedepseasca locuitorii cerului si locuitorii pamantului, El ar putea face aceasta, fara sa fie in nici un fel nedrept cu ei. Daca ar fi sa se indure de ei, Mila Sa ar fi mai buna pentru ei, decat faptele lor.”(5)
Note explicative:
1 – Abu Nu’aym, vol. 8, p. 155
2 – Ibid, vol. 9, p. 276 #13896
3 – Ibid, vol. 8, p. 223 #11949, insemneaza ca obisnuia sa spuna: “Uimitor este faptul ca ochiul poate gasi placere in somn, cand Ingerul Mortii sta la capataiul omului.”
4 – Ibid, vol. 7, p. 396 #10977
5 – Abu Dawud #4699 si ibn Majah #77. Clasificat sahih de catre ibn Hibban [#727] si Albani, Sahih al-Jami’ #5244
Allah subhanahu wa ta’ala spune (traducerea sensurilor):
Iar daca Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobandit, n-ar mai lasa pe fata lui [a pamantului] nici o vietate. Insa El ii pasuieste pana la un termen hotarat si cand va sosi termenul lor, atunci Allah va fi cu robii Sai Binevazator. (Fatir 35:45)
Ibn Hibban #659 insemneaza prin autoritatea lui Abu Hurayrah ca Trimisul lui Allah spunea: „Daca Allah ne-ar judeca pe mine si pe Isa pentru pacatele nostre, El ne-ar putea pedepsi fara sa ne nedreptateasca catusi de putin!”
Clasificat sahih de catre ibn Hibban si Albani, Sahih al-Taghrib #2475
Sursa: rasarit.com
„The Journey to Allah” – Ibn Rajab Al-Hanbali