Niciodată să nu spui „în curând”
Aishah Haider
Unul dintre trucurile preferate ale lui Șeitan este de a-i face pe oameni să se gândească și să zică: „O să fac cutare lucru în curând”, „peste puțin timp”, „poate mâine” sau „săptămâna viitoare” și așa mai departe. Îi face să-și amâne acțiunile făcându-i să se simtă siguri și fericiți cu prezentul. Câțiva oameni au numit asta „Obstacolul cel Mare”.
O persoană poate lua ca motiv o chestiune ca studiatul, apoi el zice: „Când voi termina de studiat, atunci mă voi căi, îmi voi învăța religia și o voi practica”. Când iși termină studiile, el spune: „Când voi primi serviciul, , atunci mă voi căi”. Însă el nu se căiește. Apoi spune: „Când voi împlini Pelerinajul”, „Când voi fi căsătorit”, și așa mai departe.
El iși pune obstacole în fața sa constant, amânând lucruri și bucurându-se de situația curentă de ușurare și fericire. El continuă în acest fel până moare și totuși viața lui adevarată nici măcar n-a început (aceasta este viața cu credință și cu fapte bune).
Ceea ce intenționează de fapt Șeitan este să te împiedice complet de la indeletnicirea cu activitați benefice sau cel puțin de a amâna acest lucru. Pentru cei credincioși acest lucru este un mare pericol. Șeitan vine și îi șoptește: „Tu nu ești demn să studiezi știința islamică sau să chemi oamenii la religie. Așteaptă puțin până vei studia”. Însă noi am fost instruiți să transmitem mesajul chiar și unui singur verset din Coran dacă asta este tot ceea ce știm.
Ibn Al Qayyim a spus: Câți oameni cu scopuri bine fixate și decizii există, pe care Șeitan le-a amânat făcându-i să zică „în curând”? Și pe câți dintre cei care se străduiesc i-a oprit. Poate un învățat intenționează să se întoarcă la studiile sale și Șeitan îi șoptește: „Relaxează-te pentru o oră!”. Șeitan nu încetează cu încercările de-a face ca lenea și inactivitatea să pară atrăgătoare unei persoane încât aceasta să continue să-și amâne acțiunile. El îi spune omului evlavios care se roagă noaptea: Timpul nu se oprește! Noaptea este lungă! El continuă cu aceste șoapte până se face dimineață și omul nici măcar nu s-a rugat.
Așa că, luați aminte și invățați de la ceea ce a raportat Abu-AbdurRahman Al Maghazili: În Makkah traia o femeie ințeleaptă care era foarte evlavioasă și intr-o zi frații ei au venit la ea. Ea a plâns mult timp și apoi a zis: „Frații mei! Voi sunteți bucuria ochilor mei, așa că imaginați-vă Ziua Judecății cu ochii inimii voastre și priviți-vă faptele pe care le-ați făcut. Orice credeți că în acea zi va fi acceptat, nadajduiți și sperați cu încredere în Domnul vostru pentru acceptare și binecuvântari în ele. Și orice așteptați să fie respins în acea zi, atunci încercați sa corectați azi. Nu fiți neglijenți cu sufletele voastre”.
___________
Sursa: onislam.net – islamulazi.ro/forum