Musulmanul cumpătat
Civilizaţia europeană şi-a început perioada de glorie în sec XVI odată cu perioada Renaşterii, iar în sec XVIII – XIX atinge apogeul. Odată cu aceasta au ieşit la iveală rasismul, xenofobia şi naţionalismul, însă într-un final şi-au găsit sfârşitul, iar doctrinele individualiste şi socialiste s-au concretizat în această parte a lumii.
Islamul este cel care priveşte omul drept reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, iar dezvoltările în tehnologie şi progresul în domeniul ştiinţei sunt considerate o îndatorire a omului, cu scopul de a servi omenirii în scopul ei principal de a sluji în mod exclusiv pe Allah.
Si cand Stapanul tau le-a zis ingerilor : “Voi sa pun pe pamant un inlocuitor [khalifa]”, i-au raspuns : “Sa pui pe cineva care sa faca stricaciune pe el si sa pricinuiasca varsare de sange, cand noi Tie iti aducem slava si pe Tine Te veneram cu sfintenie ?” Si a zis : “Eu stiu ceea ce voi nu stiti”. (Al-Baqarah 2:30)
Eu nu i-am creat pe djinni si oameni decat pentru ca ei sa Ma adore. (Adh-Dhariyat 51:56)
Musulmanul cumpătat
Au existat unii exegeți ai Coranului care au consideratcă aceste versete sunt cele care ar trebui să-i îndemne pe musulmani să se deştepte şi să îşi reonsidere misiunea lor pe acest pământ, şi nu este vorba de acea misiune individuală, ci misiunea comunităţii islamice.
Sa se faca dintre voi o comunitate care sa cheme la tot ceea ce este bun, sa porunceasca ceea ce este drept si sa opreasca de la ceea ce este nedrept! Acestia sunt cei care izbandesc! (3:104)
Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca sã fiți martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi. Şi nu am ales Qibla pe care ai avut-o decât pentru a-l şti pe cel care-l urmează pe Profet [când o vom schimba] şi pe cel care se întoarce pe călcâiele sale. Şi va fi lucru greu [acesta], mai puțin pentru cei pe care i-a călăuzit Allah. Şi nu va lăsa Allah să fie în deșert Rugăciunea voastră, căci Allah este față de oameni Iertător, Îndurător [Ra’uf, Rahim]. (Al-Baqarah 2:143)
Exegeţii au considerat aceasta deoarece, atât timp cât islamul nu va ieşi la iveală sub forma unei comunităţi, islamul nu îşi va putea exprima indatorirea şi nu îşi va putea duce la capăt misiunea de foarte multe secole comunitatea musulmană şi-a şters urmele şi parcă a dispărut (aici referirea se face la un teritoriu anume unde este aplicat islamul – acele sisteme de viaţă şi de gândire, acele principii şi ordini, măsuri şi valori
luate cu totul din islam şi încorporate în cadrul acelei comunităţi islamice la care se face referire).
Musulmanul cumpătat
În prezent întreaga lume observăm că suferă din cauza decadenţei morale şi ignoranţei profunde din perspectiva sursei principale din care derivă principiile de bază în cea ce priveşte modurile şi ideologiile de viaţă. Observăm că o parte din oamani sunt tentaţi să divinizeze alţi oameni, iar acesta este un punct în care islamul se diferenţiază de celelalte moduri şi ideologii de viaţă în care de multe ori oamenii se înrobesc unii pe alţii. Vedem cum în islam omul găseşte libertatea deplină, Îl poate adora pe Creatorul său fără mijlocirea sau intervenţia altcuiva, se supune poruncilor Lui, îngenunghează şi se pleacă doar în faţa Lui. Prin acestea se diferenţiază islamul de celelalte ideologii de viaţă.
Unii învăţaţi musulmani sunt de părere că musulmanii nu conştientizează valorile pe care le deţine ideologia lor, că nu le cunosc îndeajuns şi, prin urmare, nu le pot oferi omenirii şi nu le pot transmire mai departe. Însă, chiar dacă ei le-ar cunoaşte la modul teoretic, ele ar dobândi un plus de valoare abia atunci când vor fi concretizate într-un mod de viaţă practicabil. Reînvierea islamului presupune reînvierea conştiinţei
musulmanilor şi reconsiderarea practicilor şi valorilor islamice.
Musulmanul, în primul rând, trebuie să-şi cunoască capacitatea, rolul şi responsabilitatea sa în tot acest proces şi să fie conştient de greutatea atingerii unui astfel de scop. Musulmanul trebuie să înveţe să ia
atitudine, să se disocieze de ignoranţa caracteristică societăţii în care trăieşte, însă şi să se unească cu oamenii atunci când este vorba de binele omenirii şi de progresul umanităţii.