Minunea este orice lucru neobișnuit săvârșit de către un profet sau trimis al lui Dumnezeu atunci când este provocat de către cei care-l tăgăduiesc, pentru a demonstra adevărul propovăduirii sale.
Credința în minune.
Allah Preaslăvitul i-a înzestrat pe profeții și trimișii Săi pe care i-a trimis la oameni cu minuni care demonstrează adevărul propovăduirii lor și fac pentru oameni limpezi legătura dintre ei și Allah Preaslăvitul și faptul că sunt sprijiniți de către El. Nu există nici un profet pe care Allah Preaputernicul și Preamăritul să nu-l fi dăruit cu însușirea de a face cel puțin o minune care să le atragă oamenilor atenția asupra necesității de a crede în El și de a urma calea Lui cea dreaptă. Profetul Muhammad a spus în legătură cu aceasta: “Nu este nici un profet care să nu fi fost dăruit cu semne care să-I facă pe oameni să aibă încredere în el. Iar eu am fost dăruit cu revelația ce mi-a fost trimisă și eu nădăjduiesc să fiu în Ziua de Apoi cu mai mulți supuși decât oricare dintre ei”. Iar versetele coranice care demonstrează sprijinirea de către Allah a profeților Săi prin minunile pe care i-a ajutat să le împlinească sunt numeroase și sunt prea bine cunoscute pentru a le mai enumera în această expunere sumară.
Minunile profetului Muhammad sunt numeroase, fiind cunoscute peste o mie dintre ele. Printre ele se numără călătoria sa nocturnă și înălțarea sa în cele șapte ceruri, în noaptea când s-a deplasat de la Moscheea cea Sfântă (Masjid Al Haram) de la Mekka la Moscheea cea mai îndepărtată (Masjid Al-Aqsa) din orașul Al-Quds (Ierusalim), iar de acolo Dumnezeu
l-a înalțat în cerul al șaptelea, unde a vorbit cu El; minunea despicării lunii în două părți, despre care vorbește Qur’anul prin graiul lui Allah Preaînaltul: “Ceasul sa apropiat și Luna s-a despicat, / Însă când văd un semn, ei se îndepărtează și zic: “[Aceasta este] o vrăjitorie neîntreruptă” (Surat Al-Qamar 54:1-2); minunea izvorului dătător de apă dintre degetele mâinilor sale; minunea despre oaia cea friptă și otrăvită pentru el, adică oaia pe care a otrăvit-o o evreică și i-a oferit-o lui, dar când a mestecat o înghițitură din ea, a aruncat-o din gură zicând: “Acest os îmi spune că el a fost otrăvit”, conform hadith-ului relatat de Al-Bukhari.
Minunea Qur’an-ului reprezintă cea mai elocventă și mai măreață dintre toate minunile cu care Allah i-a ajutat pe toți profeții și trimișii Săi. Aceasta întrucât minunea Qur’anului dăinuiește veșnic, grăind despre profeția lui Muhammad în toate timpurile și pretutindeni, în vreme ce celelalte minuni cu care Allah i-a sprijinit pe profeții Săi au luat sfârșit și au dispărut, rămânând istorie, adică istorisiri relatate. Înțelepciunea ce se degajă din această minune a mesajului profetului Muhammad, în comparație cu ceilalți profeți și trimiși de dinaintea lui, constă în faptul că mesajul celorlalți profeți a luat sfârșit o dată cu misiunea profetului următor, pe când minunea profetului Muhammad va dăinui până în Ziua de Apoi, astfel că ea a necesitat o minune care să facă mărturie pentru ea în decursul tuturor epocilor.
Caracterul inimitabil al Qur’anului. Qur’an-ul cel Sfânt este inimitabil în toate sensurile exprimate de acest cuvânt:
El este imposibil de imitat în privința cuvintelor și a stilului său.
El este imposibil de imitat în privința clarității și întocmirii lui.
El este imposibil de imitat în privința sensurilor sale care dezvăluie adevărul despre om și menirea lui în această lume.
El este imposibil de imitat în privința ideilor științifice și informațiilor transmise, pe care știința modernă le-a confirmat.
El este imposibil de imitat în privința legislației sale și a apărării drepturilor omului, în scopul edificării unei societăți ideale în care toată lumea să fie fericită.
Aspectele imposibilității de a imita Qur’an-ul pot fi împărțite în două categorii: o parte dintre ele care se referă la toți oamenii și o altă parte care se referă numai la cunoscătorii limbii arabe.
Categoria celor care se referă la toți oamenii constă din istorisirile sale despre lucrurile neștiute care nu se întâmplaseră încă și care s-au întâmplat așa cum a anunțat el, precum și istorisirile despre comunitățile anterioare. După cum constă din legislația sa cuprinzătoare, exactă și potrivită pentru orice timp și pentru orice loc, cu toate că – așa după cum se cunoaște – profetul Muhammad a fost analfabet; nu a citit nici o carte și nici nu a scris nici o carte cu mâna lui. De asemenea, el nu a studiat niciun cod de legi și nicio legislație, nu știa nimic despre sistemele sociale cunoscute în vremea aceea de către persani și de către bizantini. Ea mai constă din normele și cunoștințele științifice, dintre care unele sunt descoperite de om de-abia astăzi. Aceste aspecte ale imposibilității de a imita Qur’an-ul pot fi înțelese toți oamenii înzestrați cu aptitudini intelectuale sănătoase.
Partea care se referă doar la cunoscătorii limbii arabe constă în alcătuirea unică a Qur’an-ului, care nu este nici proză, nici poezie, cu elocvența sa minunată, cu stilul său fără egal, pe care maeștrii în retorică din epoca Profetului și până în prezent nu l-au putut imita, în ciuda provocării și a incitării repetate formulate prin diverse modalități la o astfel de încercare.
O dovadă limpede în acest sens este și faptul că arabii i-au cerut profetului Muhammad să le aducă o minune care să demonstreze adevărul propovăduirii sale și misiunii sale, iar Allah le-a vestit lor că acest Qur’an este cea mai mare minune care dovedește ceea ce voiesc ei, atunci când a grăit:
și zic ei: “De ce nu i se trimit lui minuni de la Domnul său?” Spune: “Ci minunile sunt numai la Allah, iară eu sunt doar un Prevenitor limpede!” Oare nu le este lor de ajuns că Noi ți-am trimis ție Cartea care le este recitată? Întru aceasta este îndurare și pomenire pentru un neam [de oameni] care vor să creadă” (Surat Al-`Ankabut 29:50-51).
Allah Preaînaltul i-a provocat să aducă o singură sură asemenea celor din Qur’an, adresând acest îndemn în diverse modalități. S-a dovedit că profetul Muhammad i-a provocat pe arabi cu Qur’anul în trei etape:
1. I-a provocat prin întregul Qur’an, în general, adresându-se lor și adresându-se altor oameni și djinnilor, atunci când Allah Preaînaltul a grăit:
Spune: “De s-ar aduna oamenii și djinii ca să facă [ceva] ca acest Qur’an, ei nu vor fi în stare să facă [ceva] asemenea lui, chiar dacă își vor fi unul altuia ajutor!” (Surat Al-Israa’ 17 : 88).
2. Apoi i-a provocat pe ei să creeze zece sure asemenea cu cele din el, atunci când Allah Preaînaltul a grăit:
Sau vor zice ei: «El l-a născocit!» Spune: «Așadar, aduceți voi zece sure, asemeni lui, născocite [de voi] și chemați pe cine puteți, afară de Allah, dacă sunteți voi întru dreptate!» / și dacă nu vă răspund ei, atunci aflați că a fost trimis prin știința lui Allah!” (Surat Hud 11:13-14).
3. Apoi i-a provocat să facă o singură sură asemănătoare cu cele din el, atunci când Allah Preaînaltul a grăit:
Sau spun ei: “L-a născocit [Muhammad]!” Spune: “Aduceți voi o sură asemănătoare lui!” (Yunus 10:38).
Această provocare a fost exprimată și atunci când Allah a grăit:
Iar dacă vă îndoiți de cele pe care le-am trimis Robului Nostru [Muhammad], aduceți o Sură asemenea lui!” (Surat Al-Baqarah 2:23).
Semnele acestei provocări au rămas înregistrate în Cartea lui Allah Preaînaltul și ele au continuat să impresioneze auzul scriitorilor, poeților și oratorilor, aparținând diverselor secte și doctrine din toate timpurile și nici unul dintre ei nu a reușit să răspundă acestei provocări prin crearea unei lucrări despre care să se poată spune că s-ar compara cu Qur’anul sau că ar fi adus ceva la fel de frumos și bun. Acest fapt este una din cele mai limpezi dovezi care confirmă caracterul inimitabil al Qur’anului în decursul secolelor. Adevăr a grăit Allah atunci când a spus:
și dacă nu vă răspund ei, atunci aflați că a fost trimis prin știința lui Allah și că nu există altă divinitate în afară de El! Oare voi sunteți supuși [lui Allah, musulmani]?” (Surat Hud 11:14).
_______________________
Sursa: Prefața Traducerea Sensurilor Versetelor din Nobilul Coran, Editura Islam