Exprimându-se într-un limbaj întortocheat, unii oameni încearcă să dea diferite interpretări versetelor Coranului, cu toate că acestea sunt clare şi precise. Într-un verset din Coran, Allah ne spune că exprimarea într-o manieră care creează confuzie este o caracteristică a ipocriţilor şi reprezintă o deviere a credinţei:
El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. În ea sunt versete desluşite – şi ele sunt temeiurile Cărţii – şi altele nedesluşite. Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi le urmăresc pe acelea în care este nedesluşire, în căutarea vrajbei şi în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă spun: «Noi credem în Ea; toate sunt de la Domnul nostru!» Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată. (Aal ’Imran 3:7).
Deşi cunosc bine versetele, unii acţionează în concordanţă cu dorinţele înclinate spre rău ale sufletului, iar cei cu rătăcire în inimi încearcă să deformeze înţelesul versetelor. Mai ales în acele chestiuni care intră în conflict cu interesele lor, în loc să se conformeze poruncilor lui Allah, ei încearcă să adapteze religia la dorinţele lor. Într-un verset din Coran se menţionează că, atunci când vorbesc folosind cuvinte alambicate, aceşti oameni sunt de fapt conştienţi că mint:
Printre ei sunt unii care stâlcesc Cartea cu limbile lor, pentru ca să vă facă să credeţi că [aceasta] este din Carte, însă aceasta nu este din carte, şi ei spun: «Aceasta este de la Allah», fără ca să fie de la Alah. Ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă. (Aal ’Imran 3:78).
În folosirea acestui tip de exprimare, una dintre cele mai mari greşeli pe care unii oameni le fac este credinţa falsă că vor izbândi în faţa credincioşilor prin ceea ce spun. Ei cred că vor putea să interpreteze versetele conform logicii lor corupte şi să îi facă pe credincioşi să le accepte interpretările. Însă versetele revelate de Allah sunt clare. Deşi oamenii ipocriţi modifică cuvintele, credincioşii îşi dau seama imediat de scopul lor. În final, tot ceea ce astfel de oameni pot reuşi printr-o asemenea manieră de exprimare este să-şi arate nesinceritatea.
În Coran există multe exemple ale modului de exprimare a oamenilor ipocriţi. Când profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a chemat drept-credincioşii să stea împreună şi să respingă atacurile celor care se opun credinţei, cei cu boală în inima lor au răstălmăcit imediat vorbele, folosind scuze ipocrite cum ar fi:
Casele noastre sunt fără apărare… (Al-Ahzab 33:13);
Nu purcedeţi la luptă pe dogoarea aceasta… (At-Tawbah 9:81).
Astfel, au fost surprinşi să îşi vadă demascată propria neruşinare, după ce au sperat că scuzele lor vor fi acceptate. Însă pentru credincioşii devotaţi nici căldura, nici starea casei lor nu au fost mai importante decât chemarea Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Credincioşii sinceri nu încearcă niciodată să scape de o datorie care Îl mulţumeşte pe Allah şi nici nu răstălmăcesc cuvintele pentru a face afirmaţii nesincere. Ei ştiu că acesta este modul de a vorbi al ipocriţilor. În toate momentele, ei vorbesc într-o modalitate care să fie în concordanţă cu învăţăturile Coranului. Înainte de a rosti un cuvânt asupra unui subiect, credincioşii fac apel la conştiinţa lor, întrebându-se: „Există nesinceritate în ceea ce afirm?”, „Mă conformez modului de exprimare stabilit de Coran?”. Dacă identifică un singur cuvânt nesincer, inacceptabil pentru conştiinţa lor, ei caută refugiu la Allah şi vorbesc într-o manieră conformă principiilor morale ale Coranului.