Este precum Allah voieşte; nu există putere decât la Allah!
Adevăratul deţinător al tuturor binecuvântărilor la care o persoană este martoră în viaţa din această lume este Allah. Cu toate acestea sunt unii care greşesc, considerând că sunt adevăraţii posesori ai binecuvântărilor pe care Allah le-a oferit. Binecuvântările fiind revărsate asupra lor, ei uită de lipsa lor de putere în faţa lui Allah şi devin aroganţi, deşi Allah deţine puterea de a lua înapoi tot ceea ce El a oferit, dacă voieşte. Astfel este necesar să recunoaştem cu toţii că fiecare binecuvântare este un cadou de la Allah şi să Îi mulţumim Domnului nostru pentru cele cu care ne-a înzestrat. Pentru ca oamenii să înţeleagă această chestiune, Allah ne oferă următoarele exemple în Coran:
Spune-le lor pilda a doi bărbaţi. I-am dat Noi unuia dintre ei două grădini cu viţă de vie, pe care le-am împrejmuit cu palmieri de curmale, iar între ele am făcut ogoare verzi. Amândouă grădinile au dat roadele lor şi nu i-a lipsit lui nimic. Şi am făcut Noi să curgă prin mijlocul lor un pârâu. Şi a avut el şi alte roade şi i-a zis semenului său, când stătea de vorbă cu el: «Eu am mai multă avere decât tine şi sunt mai puternic, [căci am] mai mulţi sprijinitori!» A intrat în grădina lui, păcătuind faţă de sine însuşi [prin necredinţa sa] şi a zis: «Nu cred că aceasta va pieri vreodată şi nu cred că Ceasul va veni. Iar de voi fi adus la Domnul meu, voi găsi [loc] şi mai bun decât ea, în schimb!» (Al-Kahf 18:32-36).
Unul dintre cei doi bărbaţi la care se face referire în Coran, cel care deţinea putere mai mare şi bunăstare a uitat că Allah este Cel care i-a oferit bogăţiile şi proprietăţile; în mod neadevărat, a ajuns să creadă că erau ale lui şi a devenit îngâmfat. El credea că pământul din care creştea recolta sa a fost făcut fertil de către Allah şi niciodată nu va fi distrus, nici nu va suferi vreo stricăciune. Într-un fel, se poate considera că grădina lui bine păzită şi străbătută de un râu, devenind astfel din plin roditoare, era o frumuseţe şi oferea o încântare care niciodată nu ar fi putut fi distrusă. Dar trebuie amintit că toate lucrurile sunt supuse lui Allah. Precum orice altceva din univers, această grădină era sub controlul lui Allah; fiecare sămânţă creştea prin permisiunea lui Allah, fiecare ramură răsărea numai prin porunca lui Allah. Râul uda rădăcinile palmierilor prin voia lui Allah. Grădina a rămas roditoare prin porunca lui Allah; totul putea fi distrus doar dacă Allah spunea: „Fii!”. În Coran ni se spune că omului care a uitat că Allah este Cel care îi binecuvânta averea i s-a amintit să mărească şi preamărească gloria şi puterea lui Allah atunci când intra în grădină şi să spună:
Ce voieşte Allah se împlineşte. Nu este putere decât numai la Allah.;
Şi i-a zis semenul său, stând de vorbă cu el: «Oare nu crezi tu în Acela care te-a creat pe tine din ţărână, apoi dintr-o picătură şi la urmă ţi-a dat ţie chip de bărbat? În ce mă priveşte, Allah este Domnul meu şi nu-I fac Domnului meu pe nimeni asociat. Când ai intrat în grădina ta spunând: ‛Ce voieşte Allah [se împlineşte]! Nu este putere decât numai la Allah!’ Iar dacă mă vezi pe mine cu mai puţină avere şi cu mai puţini copii decât tine, s-ar putea întâmpla ca Domnul meu să-mi dea ceva mai bun decât grădina ta şi să trimită asupra ei nenorocire din cer, încât să devină un pământ lunecos, ori apa ei să se ducă aşa de adânc, încât n-o s-o mai poţi scoate.»
Şi roadele lui au fost înconjurate [de mânia lui Allah], iar el a rămas frângându-şi mâinile pentru ceea ce cheltuise pentru ea şi [via] era distrusă cu totul pe proptelele ei. Şi atunci a zis el: «Ce bine ar fi fost dacă eu nu-I făceam Domnului meu niciun asociat!» Şi n-a avut el nicio ceată care să-l ajute împotriva [pedepsei] lui Allah şi nici el însuşi nu şi-a putut fi de niciun ajutor. Acolo ocrotirea vine numai de la Allah, [Ocrotitorul] Adevărat. El dă cea mai bună răsplată şi urmarea cea mai bună. (Al-Kahf 18:37-44).
După cum se înţelege din aceste versete, Allah a distrus printr-un dezastru natural atât grădina, cât şi recoltele acestui om care era atât de mândru de ceea ce el deţinea pentru a-i aminti că nu există putere decât la El. Posesorul grădinii a văzut cum tot ceea ce a avut a fost distrus în final şi a înţeles că nu avea niciun prieten şi niciun ajutor decât la Allah; el a căutat refugiu la Allah, spunând:
Ce bine ar fi fost dacă eu nu-I făceam Domnului meu niciun asociat! (Al-Kahf 18:43).
Una dintre lecţiile care trebuie învăţate din această povestire din Coran este că oamenii nu trebuie niciodată să creadă că ceea ce posedă le aparţine şi că trebuie să vorbească într-o asemenea manieră încât să Îl preamărească pe Allah:
„Ce voieşte Allah se împlineşte. Nu este putere decât numai la Allah”.