Ce este dota?
Dota este un cadou
Dota nu este o formă de compensație în schimbul obținerii plăcerii de la femeie. Mai degrabă, este un dar obligatoriu care nu este dat în schimbul a ceva. Acest lucru este dovedit de faptul că Nobilul Coran se referă la dotă ca la un dar minunat care nu impune nici o compensație, la fel ca și faptul că soțul trebuie să plătească jumătate din dotă soției dacă divorțează înainte de consumarea căsătoriei, așa cum este menționat în Cartea lui Allah:
„…Însă dacă divorțați de ele înainte de a le atinge, dar după ce le-ați hotărât dota, atunci ele au dreptul la jumătate din ce ați statornicit…” (Al-Baqara: 237).
Dacă dota ar fi fost o compensație în schimbul plăcerii de la soție, jumătate din dotă nu ar fi fost stipulată ca drept al ei dacă bărbatul divorțează de ea înainte de consumarea căsătoriei și înainte de a obține plăcerea de la ea.
Înțelepciunea din spatele acestei obligații a plății dotei este de a demonstra consecințele serioase și statutul contractului de căsătorie și ca un semn de onoare și respect față de femeie. Indică și intenția soțului de a o trata pe soția sa bine și de continuare a căsătoriei, și, în același timp îi oferă soției posibilitatea de a se pregăti cu tot ce îi trebuie pentru a se căsători.
Faptul că dota este doar obligația soțului este în conformitate cu principiul legislativ care stipulează că femeile nu sunt obligate să suporte vreo cheltuială fie ca mamă, fiică sau soție. Doar bărbații sunt obligați să ofere sprijin financiar deoarece ei sunt mai înclinați către muncă pentru a-și câștiga existența și, pe acest temei, Coranul a legiferat principiul de distribuire a responsabilităților financiare dintre bărbați și femei.
Allah Preaînaltul spune:
„Bărbații sunt proteguitori ai femeilor, datorită calităților deosebite cu care i-a dăruit Allah și datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor.” (An-Nisaa: 34).
Ce este dota?
Felul dotei în contractul de căsătorie
Dota este o urmare a contractului de căsătorie, și nu este nici stâlp, nici condiție pentru valabilitatea ei. Astfel, contractul de căsătorie este valabil fără specificarea dotei, însă, la încheierea căsătoriei, dota devine obligatorie, chiar dacă soții au fost de acord să nu se ceară una. În asemenea caz, femeia devine îndreptățită la o dotă egală cu cea a semenilor ei la încheierea unei căsătorii și este o datorie pentru care soțul este răspunzător. Acest lucru este spus clar în Coran:
„Nu este nici un păcat pentru voi, dacă divorțați de femei înainte de a le atinge sau înainte de a le statornici dota.” (Al-Baqara: 236).
Acest verset indică faptul că bărbații nu sunt învinovățiți pentru divorțul de femei înainte de consumarea căsătoriei, chiar dacă ei nu au specificat o dotă. Cum divorțul poate fi efectiv doar după încheierea unei căsătorii adevărate, este înțeles că dota nu este nici stâlp și nici o condiție pentru căsătorie.
Alqama a relatat sub autoritatea lui Ibn Mas’ud (Allah să fie mulțumit de el!) că a fost consultat referitor la o femeie care fusese măritată, dar soțul ei decedase înainte de stabilirea dotei și înainte de consumarea căsătoriei. Oamenii tot întrebând despre acest caz au mers la Ibn Mas’ud timp de o lună fără ca acesta să dea vreun verdict. Apoi el a zis: „Părerea mea este că femeia are dreptul la o dotă ca cea a semenilor ei, nici mai mult nici mai puțin, și la partea ei de moștenire, ea trebuind să respecte perioada de așteptare (idda, timp în care nu se poate recăsători).” Auzind acestea, Ma’qil ibn Sinaan Al-Ashja’i a confirmat că profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a dat același verdict în cazul lui Barwa’ bint Waashiq.
Această relatare indică valabilitatea contractului de căsătorie chiar dacă dota nu este menționată sau specificată.
Acest articol reprezinta un fragment din cartea Femeia musulmana, Editura Femeia musulmana, 2010.