Mustafa Sibaee
Toleranta religioasa este un alt aspect al tendintei umaniste din civilizatia islamica eterna, ca si in istoria dogmelor si a religiilor si in istoria civilizatiilor vechi, intemeiate de o anumita religie sau de o anumita natiune. Islamul a intemeiat religia sa fara sa stanjeneasca religiile anterioare si nu a manifestat fanatism fata de numeroasele opinii si doctrine, ci lozinca sa a fost: “Deci binevesteste robilor Mei, / Care asculta cuvantul si urmeaza ceea ce este cel mai bun in el!” Din acest motiv, printre principiile tolerantei religioase a civilizatiei islamice se numara:
1. Faptul ca toate religiile divine provin dintr-un singur izvor:
El v-a oranduit voua religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care tiam relevat-o tie si am prescris-o pentru Avraam si Moise si Isus: “Intemeiati religia si nu va despartiti intru ea!”
2. Faptul ca toti profetii sunt frati, fara nici o diferenta intre ei in ceea ce priveste mesajul, iar musulmanii trebuie sa creada in toti deopotriva:
Spuneti: “Noi credem in Allah si in ceea ce ne-a fost trimis noua si in ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob si semintiilor; in ceea ce le-a fost daruit lui Moise si lui Isus si in ceea ce le-a fost dat (tuturor) profetilor de catre Domnul lor. Noi nu facem deosebire intre ei! Noi Lui ii suntem supusi!”
3. Lumea nu poate fi constransa la credinta in aceasta dogma, ci trebuie sa se convinga si sa o accepte: “Nu este (cu putinta) silirea la credinta!” “Si oare tu ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi?”
4. Faptul ca locurile de adorare ale religiilor divine sunt respectate si trebuie aparate si protejate la fel ca si moscheile musulmanilor: “Si de nu i-ar opri Allah pe oameni, pe unii prin altii, ar fi daramate chilii, biserici, temple si moschei in care numele lui Allah este pomenit atat de mult!”
5. Faptul ca deosebirile dintre religiile oamenilor nu trebuie sa-i impinga sa se ucida unii pe altii sau sa atace unii pe altii. Dimpotriva, ei trebuie sa coopereze in implinirea binelui si in lupta impotriva raului: “Intrajutorati-va in plinirea faptelor bune si in evlavie, dar nu va ajutati la pacat si la nedreptate!” Hotararea in legatura cu deosebirile dintre ei ii apartine numai lui Allah, caci El este Cel care judeca intre ei in Ziua de Apoi: <<Au zis iudeii: “Crestinii nu au nici un temei!” Si au zis crestinii: “Iudeii nu au nici un temei!” Si totusi ei citesc Scriptura. Si astfel au zis si cei care nu au stiinta, asemenea vorbelor lor. Dar Allah va judeca in Ziua de Apoi in cele asupra carora au pareri diferite.
6. Faptul ca oamenii se deosebesc in viata si sunt diferentiati de catre Allah dupa binele pe care il fac semenilor si dupa evlavia lor: “Toate fapturile se afla in grija lui Allah si cel mai drag Ii este acela care este mai folositor celor aflati in grija sa” “Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi”.
7. Faptul ca deosebirile intre religii nu impiedica binefacerea, legaturile dintre oameni si ospitalitatea: ”Astazi va sunt ingaduite voua cele bune. Mancarea celor carora li s-a daruit Scriptura va este ingaduita si voua, iar mancarea voastra le este ingaduita si lor. (Va sunt ingaduite) femeile virtuoase, dreptcredincioase, dar si femeile virtuoase ale acelora carora le-a fost daruita Scriptura inaintea voastra.”
8. Faptul ca, chiar daca oamenii au opinii diferite in privinta religiilor lor, ei pot sa discute unii cu altii pe un ton frumos, in limitele bunei-cuviinte, aducand argumente si incercand sa se convinga:”Nu discutati cu oamenii Cartiii decat in felul cel mai frumos!” Nu sunt permise vulgaritatile in discutiile cu cei care au alte opinii, nici folosirea injuriilor la adresa credintei lor, chiar daca sunt pagani: “Nu-i ocarati pe aceia care sunt invocati afara de Allah , ca sa nu-L ocarascca si ei pe Allah, intru dusmanie si nepricepere!”
9. Daca este atacata credinta natiunii, trebuie respinsa agresiunea, protejata credinta si prevenita schisma: “Luptati-va cu ei pana ce nu va mai fi necredinta si credinta va fi numai in Allah!” ” “Insa Allah va opreste sa-i luati ca aliati pe aceia care au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si v-au alungat din caminele voastre.”
10. Cand comunitatea iese victorioasa asupra celor celor i-au atacat religia sau au vrut sa o lipseasca de libertate, nu este ingaduita razbunarea pe acestia prin constrangere ca sa renunte la religia lor si nici persecutarea pentru credinta lor, ci este suficient ca ei sa recunoasca autoritatea statului si sa manifeste loialitate fata de el, astfel incat ”ceea ce este in favoarea lor sa fie si in favoarea nostra si ceea ce este impotriva lor sa fie socotit si impotriva noastra.”
Acestea sunt cateva din principiile tolerantei religioase ale Islamului, pe care s-a bazat si civilizatia islamica. Ele il obliga pe musulman sa creada in toti profetii si trimisii lui Dumnezeu, sa-i pomeneasca pe ei cu respect, sa nu le provoace nimic rau adeptilor lor, sa-i trateze frumos, sa fie amabili si prietenosi incat ei sa traiasca in buna intelegere cu acestia, sa accepte ospitalitatea lor, sa se uneasca prin casatorie cu ei, astfel incat famillile sa devina mixte si sa se amestece sangele. Religia islamica a obligat statul musulman sa protejeze locurile lor de adorare si sa nu se amestece in dogmele lor, sa nu fie nedrepti cu ei, ci sa-i socoteasca egali cu ei, respectiv cu musulmanii, in privinta drepturilor si obligatiilor, sa apere demnitatea, viata si viitorul musulmanilor.
Pe aceste principii s-a intemeiat civilizatia islamica si prin ea lumea a vazut pentru prima data o religie care a creat o civilizatie, fara sa manifeste fanatism fata de alte religii si fara sa-i alunge pe cei care nu au crezut in ea din domeniul activitatii sociale sau sa-i lipseasca de sansa de a dobandi anumite pozitii sociale. Aceasta toleranta a fost o lege pentru civilizatia islamica din momentul in care Muhammad (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!) a pus temeliile ei si pana cand a inceput decaderea ei, principiile au fost abandonate, poruncile au fost uitate, oamenii au devenit ignoranti in privinta religiei lor si s-au indepartat de aceasta toleranta religioasa generoasa.
Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi