Standardizarea gandirii islamice
Islamul este o religie universala, fiind practicata de un miliard și jumătate de oameni din întreaga lume. Putem spune ca azi exista musulmani în fiecare parte și tara de pe pământ. Exista numeroase culturi care au îmbrățișat islamul ca religie majoritara, dar și culturi în care găsim Islamul ca religie doar a unei anumite părți din acea societate.
Diversitatea culturala a musulmanilor a reprezentat de-a lungul timpului o bogăție care a particularizat modul de gândire islamic, dar si acest spațiu făcandu-l unic.
Profetul Muhammad s-a născut și a propovăduit în Peninsula Arabica, primii musulmani fiind în aceste locuri. Însă mesajul Islamului s-a răspândit rapid și numeroși oameni din alte societăți l-au primit adaptându-l societății lor și particularizandu-l. Deși musulmanii atunci erau conduși de lideri spirituali, care și ei erau subordonați ierarhic Califului, nu le-a fost impusa niciodată uniformizarea practicii sau gândirii lor. Nu le-a fost standardizat un fel de a găti, de a se îmbrăca, de a se căsători…și asa mai departe. Invataturile coranice și sfaturile profetului erau menite sa creeze un cadru general și sa traseze niște principii universal valabile.
Astfel, dacă luam drept exemplu îmbrăcămintea, Islamul a reglementat care părți ale corpului trebuiesc acoperite în cazul femeilor și al bărbaților. Însă nu a reglementat și modul în care sa se acopere, culoarea, materialul, stilul … toate acestea sunt legate de cultura fiecăruia, dar și de preferințele personale.
Întâlnim uneori noi musulmani care au impresia ca e sunnah ca bărbații sa poarte haina aceea lunga alba arabeasca. Sau oameni care considera ca folosirea siwak-ului (betisorul) este sunna, insa perierea dinților nu ar fi. Ceea ce ar trebui noi sa înțelegem este învățătura profetului de a avea grija de igiena noastră orala, de a ne curata dinții cat mai des, că îngrijirea danturii este și un act de credință… Poate ca unii împlinesc aceasta fapta cu un siwak, poate alții cu o periuța, sau alții, în alte locuri ale lumii, cu alte instrumente. Important este ca acel act de curățire a fost făcut.
În cazul mâncărurilor, la fel. Atât timp cât se respecta îndrumările generale, printre care lipsa totala a cărnii de porc și a alcoolului, musulmanii gătesc și mănâncă foarte diferit, cultura locului fiind un factor foarte important în definirea gastronomiei lor. Astfel, nu e sunnah sa mănânci neaparat ciorba de linte, orez, grâu sau smochine. Este sunnah sa mănânci variat, sa te bucuri de binecuvântările lăsate omenirii de Creatorul ei, sa fii mulțumitor pentru existenta lor.
În zilele noastre asistam la o standardizare a ceea ce este acceptat a fi islamic”, „modelul arabesc”/”turcesc” fiind importat peste tot în lume. Acest fapt este unul gresit ca înțelegere și acționează pe termen lung în detrimentul comunității islamice atât de variate și bogate, ciuntind din frumusețea mozaicului care de fapt o face unica în lume.