In firea umana exista compasiune pentru cel apropiat lui, iar solidaritatea in scopuri nobile ar trebui sa fie o trasatura importanta a societatilor din care facem parte.
Tragediile parca se tin lant in lumea in care traim. Sunt oameni care de mai multi ani traiesc tragedii la ordinea zilei, isi pierd apropiati, au oameni suferinzi in familiile lor sau printre apropiati… Sunt oameni care traiesc o tragedie doar prin lipsa hranei sau medicamentelor… Exista oameni care traiesc sub teroare, iar acest sentiment si stare continua in care se afla, fac din viata lor o tragedie in sine.
Luati de valul preocuparilor zilnice si prioritatilor individuale, noi, oamenii, cream o lume in care suntem in mare masura indiferenti fata de suferintele celorlalti oameni, reci la necazurile si dramele lor. Traim intr-o lume in care stirile despre morti colective, numere impresionante de oameni care mor zilnic, sa nu ne afecteze, sa nu starneasca in noi nicio pornire de compasiune si mila… de solidarizare cu suferinta lor. Exista persoane care justifica printr-o asa-zisa „dreptate divina” necazurile prin care trec ceilalti. Exista oameni care cred ca ei ar fi mai indragiti de Dumnezeu pentru ca nu a dat masina peste ei, au un corp sanasatos, se bucura de familia lor sau nu au copii arsi in vreun incendiu.
Dumnezeu nu isi arata dragostea fata de oameni prin scutirea de necazuri sau saracie. Dumnezeu nu este o entitate ingrozitoare care abia asteapta sa „prinda la colt” pe careva! Dumnezeu nu este un capcaun! Dar Dumnezeu este Cel Absolut…Absolut in Dreptatea Lui, Absolut in Mila Lui, in Iubirea Lui… Nimeni nu poate sti judecata si intelepciunea divina din spatele oricarui lucru din vietile noastre, fie ca este vorba de o nenorocire sau de o bucurie.
Dumnezeu ne spune in Coran ca noi, oamenii, suntem atat de limitati in intelegerea acestor aspecte, incat putem vedea intr-o intamplare un lucru rau, cand, de fapt, acela este un lucru bun, intelept. Si, la fel, putem vedea in ceva un lucru bun, cand de fapt in spatele acelui lucru sa nu stea ceva bun.
Plecand de la acestea, noi ar trebui sa fim compasionali fata de ceilalti, iubitori de oameni, de dreptate, sa incercam sa pastram umanitatea drept caracteristica noastra principala, sa fim solidari fata de semeni ai nostri aflati in suferinta (indiferent de rasa, etnie, credinte sau locatii geografice) si sa ne debarasam de judecati josnice cu privire la asa-zisa atitudine a lui Dumnezeu fata de vietile altora.