Muhammad Al-Ghazali
Veţi găsi, de asemenea, oameni care se vor autointitula musulmani; deşi manifestă lene în practicarea rugăciunilor obligatorii, ei vor fi întotdeauna prezenţi în public, ori de câte ori va fi cazul, pentru a arăta tuturor cât de dornici sunt să facă aceste rugăciuni. Însă ei nu vor întârzia, în acelaşi timp, să acţioneze într-un mod contrar cerinţelor unui caracter nobil şi ale unei credinţe perfecte. Astfel de oameni au fost avertizaţi de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), iar el a făcut un apel către comunitatea sa şi a atenţionat-o să fie atentă în ceea ce îi priveşte pe aceştia.
Un om care comite greşeala de a îndeplini diferite forme de adorare, fără a înţelege semnificaţia lor, nu poate fi decât un om care nu a înţeles caracterul unui credincios şi care nu a putut să se ridice la acest nivel.
De multe ori chiar şi un copil poate copia mişcările rugăciunii şi este capabil să repete ceea ce este recitat în timpul rugăciunii. Uneori, un actor poate oferi o asemenea rugăciune, chiar realizată cu umilinţă şi concentrare, îndeplinind toate ritualurile necesare. Dar aceste tipuri de mişcări nu ajută în credinţă sau în atingerea scopului pe care îl are un drept-credincios. Există o singură cale de a îndeplini rugăciunile în cel mai bun mod sau de a realiza alte forme de adorare, o cale care nu va da niciodată rezultate greşite: un înalt caracter moral. Oricărei persoane care are această calitate rugăciunea îi va fi utilă; dar adorarea realizată de cel căruia îi lipseşte moralitatea este inutilă.
Imamul Ahmed a consemnat: „O persoană l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): «O, Trimis al lui Allah! O femeie este foarte renumită pentru rugăciunile ei, pentru post şi pentru multe acte de caritate. Dar ea vorbeşte urât cu vecinii ei. Spune-mi, care va fi soarta ei?» El a răspuns că va merge în iad. Acea persoană a întrebat din nou: «O, Trimis al lui Allah! O altă femeie nu face multe prin rugăciunile şi postul ei, dar oferă bucăţi de brânză din generozitatea sa şi nu le vorbeşte urât vecinilor.» El a răspuns: «Ea este una dintre [cei din] Paradis.»”
Acest răspuns subliniază valoarea ataşată unui bun caracter. De asemenea, ne arată că generozitatea sau binefacerea este o rugăciune comună care influenţează societatea. De aceea nu există justificare pentru diminuarea acestora. Dat fiind că rugăciunea şi postul sunt, în parte, forme individuale de adorare, renunţarea – într-o măsură foarte mică – la aranjamentele elaborate în ceea ce priveşte aceste manifestări este permisă.
Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu a răspuns din întâmplare la întrebarea care explică relaţia dintre moralitate şi religie; el a demonstrat legătura care există cu formele corecte de adorare. Moralitatea constituie fundamentul reformei şi a perfecţionării în această lume şi a salvării în Lumea de Apoi.
Problema moralităţii a fost foarte importantă. A fost necesar ca Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) să ofere continuitate în asigurarea călăuzirii pentru adepţii săi.
El a trebuit să insiste în a da un sfat bun oamenilor din jurul său, astfel încât importanţa moralităţii să fie înrădăcinată în mintea şi în inima omului, devenind destul de clar că credinţa, bunătatea şi moralitatea sunt toate dependente una de cealaltă. Acestea au o strânsă legătură între ele şi nimeni nu le poate separa.
Caracterul Musulmanului, Editura Femeia Musulmană, București, 2010