Sinceritatea in credinta
Adriana M.
Sunt musulmană de aproximativ opt ani și incerc, atât cât pot, sa respect cuvântul lui Dumnezeu, obligațiile mele fata de El si fata de creațiile sale toate. Ma străduiesc să îmi adun cuvintele pentru a rezulta ceea ce mi-am propus: putin din constatările mele despre noi, românii care am ales sa devenim musulmani.
In perioada in care am inceput eu sa citesc despre Islam, am intalnit cateva surori (femei musulmane) care, chiar și fără să își dea seama, mi-au modelat modul de gândire și înțelegere asupra acestei religii și le multumesc enorm pentru acest lucru. Cand privesc in urma inteleg acum cat de mult a contat acest lucru, aceasta binecuvantare.
Am cunoscut prin intermediul soțului meu și câteva doamne care nu aveau o viață dinamică în comunitatea musulmană și care preferau să stea mai deoparte. Fiecare avea propria ei poveste de viata si motivele ei subiective pentru comportamentul sau. Nu intenționez să detaliez niciun aspect personal al cuiva. Însă, am observat ca atunci cand vedeam cazuri în care doamnele aveau o înțelegere stricta și habotnica a religiei, de fapt ele încercau să dea sens în circumstanțele lor unor asa-zise reguli care le-ar fi ajutat în cazul lor.
Atunci când era vorba despre persoane care pretindeau că au o înțelegere cat mai largă asupra Islamului, puteam regăsi de fapt in ele modelul omului aproape ratacit, care nu si-a gasit calea, în primul rând spre sufletului lui și mai apoi spre Dumnezeu… care nu vedeau niciun rost în actele de adorare și care aveau atât de multe nelamuriri cu privire la sine și la Dumnezeu, încât le țineau pe toate undeva în mintea lor pitite…tematori parca de „desfacerea” lor si de confruntarea personala cu ele.
Eu eram în căutarea unei relatii atât de sincere și de deschise cu divinitatea, încât ceea ce ma atrăgea era doar devotamentul în actele de adorare, rugaciunile rostite si implinite din suflet, constientizarea existentei lui Allah, a Creatorului meu, în tot ceea ce faceam. Am găsit ceea ce cautam, asa cum am spus mai sus, cu ajutorul acelor doamne de la moschee. Am inteles de la ele cat e de important echilibrul, cum dreptatea fata de semeni iti sorteste fericirea eterna în Paradis, cum sa iti iubești patria și originile este ceva firesc (și din punct de vedere islamic), cum violenta si agresivitatea sunt doar refugiile neputinciosilor și razbunatorilor, aceste lucruri fiind acuzate de Islam… Am simtit și eu plăcerea și huzurul oferite de momentele de rugăciune și pomeniri de la răsăritul soarelui, mi-am gasit sufletul cutremurat la citirea sau recitarea Coranului!
As vrea sa gasesc mai mult sinceritate in credinta si nu doar un Islam afișat pentru funcții sau pentru interese ale unor puteri. In ultima vreme observ ca noii musulmani sunt tentați să fie habotnici, sau sa fie dintre cei care aruncă cu noroi in altii pentru a părea ei curați. Trebuie să fii musulman dincolo de titulatura la care tii atât de mult, dincolo de relațiile conjugale și complicațiile unei acceptari/respingeri etc, dincolo de divorțul care te-a traumatizat sau de situația politico-militara în nu stiu ce colț de lume. Musulman este cel care IL gaseste pe Dumnezeu mai aproape decât pe oricine și orice, este cel care se inspiră din viata Profetului și care inspiră altora bunătate, corectitudine și blândețe.
new-muslims.info/ro