A. A. Mawdudi
Acum să vedem ce adevăruri mari exprimă această propoziţie scurtă La ilaha illallah.
În primul rând ne întâlnim aici cu problema divinităţii. Ne aflăm faţă în faţă cu o lume imensă şi fără limite. Gândirea omenească nu poate înţelege începuturile ei şi nu-şi poate imgina care îi va fi sfârşitul. Din vremuri imemorabile ea acţionează pe un drum prestabilit şi se întinde spre viitor. În univers au apărut diferite fiinţe şi încă continuă să mai apară. Evenimentele se derulează atât de ameţitor, chiar şi o inteligenţă vie se găseşte în dificultate de a le putea urmări. Fără un sprijin din altă parte omul nu poate percepe sau intui, de unul singur, acest adevăr. De aceea el este înclinat să creadă că totul a apărut ca rezultat al hazardului.
Universul nu este o formaţiune întâmpătoare de materie, un conglomerat haotic de lucruri, o acumulare absurdă de obiecte, lucruri şi fenomene. Desăvârşirea şi perfecţiunea existente în univers nu sunt posibile în afara unui unic ziditor, conducător şi supraveghetor suprem. Dar cine poate să fie creatorul şi suveranul acestui univers? Acest lucru poate să-l îndeplinească doar unul care este suveranul tuturor lucrurilor, unul care este veşnic, unul care are puteri nelimitate şi în sfărşit, unul care este la curent cu tot ce există în univers într-un cuvânt, unul atotputernic. În acelaşi timp, pe lângă puterile nelimitate pe care le deţine, trebuie să fie, fără vicii. Numai o asemenea făptură poate fi creatorul, suveranul şi supraveghetorul universului.
Mai mult, toate aceste însuşiri divine trebuie să se concentreze într-o singură făptură. Se exclude ideea existenţei a două sau mai multe făpturi cu însuşiri şi caracteristici egale. În caz contrar, ar fi existat contradicţii între acestea. De aceea există o singură făptură cu puteri nelimitate, de care depind şi căruia se supun celelalte făpturi şi fenomene. Această situaţie se poate compara cu unele realităţi din viaţa socială. Aşa spre exemplu, la conducerea unui judeţ nu pot exista doi prefecţi, aşa cum o armată nu poate avea doi comandanţi supremi.
Universul este tot invizibil şi de aceea existenţa unor mai mulţi zei care să aibe misiuni şi atribuţii separate şi distincte se exclude; altfel ar fi existat un haos general în univers.
Cu cât ne gândim mai mult asupra acestei chestiuni, cu atât ajungem la convingerea că există un singur creator şi un singur suveran al acestui univers. Tocmai de aceea politeismul constitue o formă a ignoranţei şi nu are un temei raţional. Realităţile existente în viaţă şi în natură atestă aceste afirmaţii. Aceste realităţi îl conduc pe om la adevăr, adică la teuhid (Allah este unic).
Având în vedere această convingere, această credinţă în faptul că Allah este unic, să observăm cu atenţie acest univers infinit. Oare puteţisă întâlniţi între tot ce vă înconjoară, între tot ce vedeţi, observaţi, percepeţi sau între tot ce sânteţi capabili să imaginaţi o asemenea făptură, un asemenea lucru sau fenomen? Soarele, luna, stelele, animalele, păsările, peştii, materia, banul sau cineva dintre oameni posedă asemenea însuşiri? Desigur că nu! Pentru că tot ce există în univers a fost creat, se află sub un control permanent şi este orânduit până în cele mai mici amănunte. Ele depind unele de altele şi sunt nemuritoare şi trecătoare. Nu au independenţa de acţiune şi nu-şi pot continua existenţa. Starea de neajutorare în care se află fiecare dintre ele, reprezintă dovada faptului că haina divinităţii nu li se potriveşte. Ele nu prezintă nici cel mai mic semn al divinităţii şi nu au absolut nicio legătura cu divinitatea. Ele sunt lipsite de această putere divină şi a le atribui un statut divin constitue o mare nedpeptate şi ignoranţă. Semnificaţia lui La ilaha (alt Allah nu există) este aceasta. Nu există vreun om sau lucru care să merite credinţa sau închinarea noastră.
Investigaţiile în această direcţie nu se opresc aici. Mai înainte am înţeles că nicio fiinţă umană şi nici altceva din univers nu posedă însuşiri divine. Această investigaţie a noastră ne conduce, cu certitudine, la acel adevăr de netăgăduit, că tot ce există în acest univers a fost creat de o putere supremă, că tot ce se întâmplă în univers este supus voinţei Lui. Această putere se numeşte Allah, iar în ceea ce priveşte însuşirea sa divină este unic şi nu poate avea vreun termen de comparaţie.
Această nouă cunoaştere este superioară tuturor celorlalte care au precedat-o pe aceasta. Această cunoaştere constitue punctul de plecare pentru celelalte cunoaşteri. Absolut în toate domeniile de cercetare ca fizica, economia, politica, sociologia, arta şi alte domenii, semnificaţia şi însemnătatea acestei scurte sintagme (La ilaha illallah) va fi şi mai mare, o dată cu aprofundarea analizelor în aceste domenii. Dar acest mod de înţelegere a lucrurilor constitue cheia care deschide orice uşă în domeniul cercetării, lumina care călăuzeşte drumul cercetătorului spre adevăr. Dacă acest adevăr este contestat, atunci acest drum nu va conduce niciodată la adevăr şi cei care vor merge pe acest drum greşit vor fi întotedeauna deziluzionaţi.
sursa: Liga Islamică și Culturală din România