Robert Hoisan
In cladirea unei personalitati desavarsite, un musulman trebuie sa inteleaga importanta cunoasterii.
Exista doua tipuri de cunoastere:
I – Cunoasterea sufletului
1) Privind intelectul;
2) Privind religia.
II – Cunoasterea dobandita
1) Cunoasterea ce priveste intelectul
Vederea sufletului si orbirea
Viziunea (vazul) sufletului este latifa cu care lucrurile spirituale sunt vazute. Aceasta esenta este asemanatoare cu imaginea calaretului iar ochiul sau este mijlocul de transport.
Orbirea in acest caz a calaretului este mai grava decat orbirea calului. Cele doua lucruri nu au nicio legatura unul cu altul. Totusi, exista anumite similaritati intre vederea interna si vederea externa. Allah a explicat vederea interna in urmatorul verset:
Inima nu a mintit in ceea ce a vazut. (An-Najm 53:11)
Aici se afirma clar ca sufletul (inima) are puterea de a vedea. Allah spune intr-un alt verset:
Si asa i-am aratat Noi lui Avram imparatia cerurilor si a pamantului. (Al-An`am 6:75)
Aici nu se mentioneaza vederea externa ca si cum altora li s-ar fi acordat aceasta putere dar este mentionata vederea interna. La opus se afla orbirea interna. Allah spune:
Iar acela care in aceasta [lume] este orb, va fi orb si in Lumea de Apoi si va fi si mai ratacit de la drum. (Al-Israa’ 17:72)
Aceasta este orbirea sufletului iar cele de mai sus au facut referire la cunoastere din punct de vedere al intelectului.
Cunoasterea din punct de vedere al religiei
Aceasta cunoastere se dobandeste printr-o credinta oarba in cuvintele profetilor. Poate fi castigata prin studiul Coranului si al Sunnei Profetului sau prin ascultarea lor pentru salvarea sufletului.
Desi cunoasterea din punct de vedere al intelectului este necesara nu este nici pe departe suficienta.
Ca si pentru sanatataea corpului, unele masuri sunt necesare dar ele nu sunt suficiente fara aplicarea lor.
Anumite metode de vindecare trebuie invatate de la medici. Doar intelectul nu este suficient. Acela care chema la credinta oarba fara aplicabilitatea intelectului este un netrebnic.
Pe de alta parte, acela care se bazeaza doar pe intelect lasand deoparte Coranul si Sunna este un om care se mandreste.
Cele doua trebuie pastrate impreuna. Educatia privind intelectul este asemenea mancarii iar educatia religioasa este ca medicamentul. Un om bolnav se va imbolnavii si mai rau daca va recurge doar la mancare si nu va mai lua medicamente.
Asemeni este cazul unui suflet bolnav. Tratamentul nu poate exista fara Sharia.
Medicamentatia Shariei este ceea ce a fost prescris de profeti pentru purificarea sufletului.
Acela care nu-si trateaza sufletul bolnav cu medicamentatia Divina asa cum este poruncit de Sharia si crede ca intelectul este suficient, va cunoaste ruina.
Bibliografie:
- Ihya Ulum-ud Din, Renasterea stiintelor religioase VOL III Cap I, Abu Hamid Al-Ghazali
Sursa: Asociația Musulmanilor din România