Zilele şi anii au trecut. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au emigrat la Medina, iar tribul Quraish fierbea de furie, urmărindu-i pe aceia care erau adoratori evlavioşi. Astfel a avut loc bătălia de la Badr în care au primit o lecţie şi şi-au pierdut puterea. După aceasta s-au pregătit pentru răzbunare şi astfel a avut loc bătălia de la Uhud. Musulmanii s-au mobilizat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat în mijlocul lor, i-a ales pe cei credincioşi şi l-a desemnat pe cel care va purta steagul, cel ales fiind Mus’ab Cel Bun.
Teribila bătălie s-a dezlănţuit, lupta a fost acerbă. Arcaşii nu au respectat ordinele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), părăsindu-şi posturile de pe munte când i-au văzut pe politeişti retrăgându-se ca şi cum ar fi fost înfrânţi. Dar această acţiune a lor a transformat curând victoria musulmanilor în înfrângere. Musulmanii au fost luaţi prin surprindere de către cavaleria tribului Quraish în vârful muntelui, numeroşi musulmani fiind ucişi de săbiile politeiştilor.
Când au văzut că s-a instalat confuzia şi oroarea în rândurile musulmanilor, politeiştii s-au îndreptat spre Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a-l ucide. Mus’ab a înţeles ameninţarea iminentă, a înălţat steagul şi a strigat: „Allahu Akbar! Allah este Cel Mai Mare!” S-a întors şi a luptat tăind în stânga şi în dreapta, ucigându-i pe duşmani. Tot ce voia era să atragă atenţia asupra sa pentru ca duşmanii să se îndepărteze de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El însuşi a devenit asemeni unei întregi armate. Mus’ab a purces singur la luptă ca şi cum ar fi fost o armată de giganţi, ridicând steagul cu o mână şi lovind cu sabia din cealaltă mână. Însă duşmanii se înmulţeau în jurul său. Erau dispuşi să facă orice pentru a-l putea găsi pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).
Să permitem aşadar unui martor în viaţă să ne descrie cea din urmă scenă a lui Mus’ab Cel Bun. Ibn Sa’d a spus că Ibraahim Ibn Muhammad Ibn Sharhabiil Al-’Abdriy a relatat că tatăl său a spus: „Mus’ab Ibn ’Umair a purtat steagul în ziua bătăliei de la Uhud. Când musulmanii au fost dispersaţi, el a continuat lupta până când l-a întâlnit pe Ibn Quma’ah. Acesta l-a lovit tăindu-i mâna dreaptă, dar Mus’ab a spus: «Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.» (Coran 3: 144). El a purtat steagul în mâna sa dreaptă şi s-a sprijinit pe ea. Acesta i-a tăiat şi mâna dreaptă, dar el s-a sprijinit pe steag şi l-a ţinut cu braţele, spunând în acest timp: «Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.» (Coran 3: 144). Un al treilea l-a străpuns cu lancea. Mus’ab a căzut îmbrăţişând steagul.”
Cel mai prețios dintre martiri căzuse! El a murit luptând de dragul lui Allah în marea bătălie a sacrificiului şi a credinţei. A crezut că, dacă va cădea, va reprezenta o punte către moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pentru că acesta va rămâne fără apărare şi protecţie. S-a pus pe sine în calea răului de dragul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Simţind o putere colosală datorită fricii şi a iubirii sale pentru el, a continuat să spună cu fiecare lovitură de sabie care a căzut asupra sa, din partea dușmanilor: „Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.” (Coran 3: 144). Acest verset a fost revelat ulterior, după ce el l-a rostit.
După bătălie au găsit cadavrul acestui martir întins cu faţa în jos, ca şi cum i-ar fi fost teamă să privească momentul în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost rănit. Şi-a ascuns faţa astfel încât să evite această scenă. Sau se poate să-i fi fost ruşine de faptul că a căzut înainte de a asigura protecţia Profetului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), înainte de a-l servi apărându-l până la sfârşit.
Allah este alături de tine, o, Mus’ab! Ce poveste minunată de viaţă!