Primii musulmani din Medina
Companionul Profetului, Musab bin Umayr, a trecut prin mai multe situaţii dificile care ar fi putut pune capăt vieţii, lui şi a celor care se aflau alături de el, dacă nu ar avut o minte strălucită şi o inteligenţă remarcabilă. Într-o zi a fost luat prin surprindere în timp ce predica oamenilor, de Usaid Ibn Hudair, conducătorul tribului ’Abd Al-Ashhal, care a tras asupra sa cu o săgeată.
S-a năpustit cu furie şi duşmănie împotriva celui care venise să-i îndepărteze pe oameni de vechea lor religie, spunându-le să-şi abandoneze zeii şi vorbindu-le despre ideea unui singur Dumnezeu despre care nu auziseră nimic până atunci. Zeii reprezentau pentru ei centrul adorării; ori de câte ori aveau nevoie de ei, le ştiau locul şi îi invocau pentru ajutor. Aceasta le era credinţa!
Cât despre Dumnezeul lui Muhammad, la care chema Trimisul Său, nimeni nu-i ştia locul şi nici nu-l putea vedea! Când musulmanii care se aflau în jurul lui Mus’ab l-au văzut pe Usaid Ibn Hudair înaintând furios, s-au înspăimântat, însă Mus’ab Cel Bun a rămas neclintit. Usaid s-a aşezat în faţa lui şi a lui As’ad Ibn Zoraarah ţipând: „Cine te-a adus aici? Vii să ne înlături credinţa? Pleacă dacă doreşti să fii salvat!”
Cu multă forţă, dar şi cu mult calm, Mus’ab şi-a început cu fineţe discursul, spunând: „Nu vrei să te aşezi şi să asculţi? Dacă eşti de acord cu cauza noastră, poţi accepta, iar dacă nu eşti de acord, te vom scuti de ceea ce urăşti.”
Allah este Cel Mai Mare! Cât de măreţ este un început al cărui sfârşit urmează să fie plăcut! Usaid a fost un om înţelept şi a acceptat invitaţia lui Mus’ab de a asculta şi nimic mai mult. Dacă era convins, va accepta şi dacă nu era convins, atunci Mus’ab va părăsi vecinătatea sa fără a cauza prejudicii şi fără a fi prejudiciat. Acolo şi atunci Usaid i-a răspuns: „Ei bine, aşa e corect”, a aruncat săgeata şi s-a aşezat pentru a asculta.
Mus’ab a citit Coranul explicând misiunea pentru care a venit Muhammad Ibn ’Abd Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), când conştiinţa lui Usaid a început să se limpezească, să se lumineze şi să se schimbe sub influenţa cuvintelor coranice. A fost copleşit de frumuseţea sa. Când Mus’ab şi-a încheiat discursul, Usaid Ibn Hudair a exclamat în faţa tuturor: „Cât de frumos este acest discurs şi cât de adevărat! Cum se poate îmbrățișa această religie?” Mus’ab i-a spus să-şi purifice corpul şi hainele şi să spună: „Mărturisesc că nu există un alt Dumnezeu în afară de Allah.”
Usaid s-a retras pentru o vreme, s-a întors cu părul şiroind de apă şi a spus: „Mărturisesc faptul că nu există alt Dumnezeu în afară de Allah şi că Muhammad este Profetul lui Allah.”
Vestea s-a răspândit precum fulgerul, Sa’d Ibn Mu’aadh a venit şi el de l-a ascultat pe Mus’ab, a fost convins şi a îmbrăţişat Islamul. Apoi a venit Sa’d Ibn ’Ubaadah.
Acolo şi atunci a fost binecuvântată intrarea lor în Islam. Oamenii din Medina s-au adunat, întrebându-se unul pe celălalt: „Dacă Usaid Ibn Hudair, Sa’d Ibn Mu’aadh şi Sa’d Ibn ’Ubaadah au îmbrăţişat Islamul, noi ce mai aşteptăm? Du-te direct la Mus’ab şi crede-i vorbele. Pe Allah, el ne cheamă la adevăr şi la calea cea dreaptă!”
Primul trimis al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înregistrat un succes deosebit pe care îl merita şi de care era demn.