PĂCATUL ORIGINAR
Muhammad ibn Abdullah Caraballo
Conform explicaţiei acestei dogme, Adam (Pacea fie asupra sa!) a păcătuit când l-a nesocotit pe Allah şi a mâncat din pomul interzis al cunoaşterii. Drept consecinţă, conform teologiei creştine, toţi urmaşii săi moştenesc păcatul lui Adam, ceea ce înseamnă că toţi oamenii se nasc cu Păcatul Originar. Pentru a fi împlinită dreptatea lui Allah trebuie plătit un preţ pentru fiecare păcat săvârşit. Cu alte cuvinte, Allah nu va lăsa niciun păcat nepedepsit.
Conform credinței creştinilor, singurul lucru care poate şterge păcatul este vărsarea de sânge. Aşa cum a spus Pavel:
După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu se dă iertare. (Epistola către Evrei 9:22).
Dar acest sânge trebuie să fie perfect, fără păcat. Aşadar Iisus Cristos, presupusul fiu al lui Dumnezeu, şi-a vărsat sângele său sfânt şi fără de păcate, a suferit chinuri de nedescris şi a murit pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele oamenilor. Deoarece El era Dumnezeul infinit, El singur putea plăti preţul infinit al păcatului. Aşadar nimeni nu poate fi salvat decât dacă îl acceptă pe Iisus Cristos ca mântuitor al său. În plus, toţi sunt condamnaţi să sufere veşnic în Focul Iadului datorită firii lor păcătoase, dacă nu acceptă ispăşirea lui / ei pentru păcatele lui / ei prin sângele lui Iisus Cristos.
Această dogmă poate fi împărţită în 3 părţi distincte: 1. Păcatul Originar; 2. Credinţa că dreptatea lui Allah cere ca pedeapsa sângelui să fie plătită pentru păcate şi 3. Credinţa că Iisus a plătit preţul păcatelor oamenilor prin moartea sa pe cruce şi mântuirea există doar pentru cei care cred în sacrificiul său.
În ceea ce priveşte prima parte, Reverendul De Groot (Învăţături Catolice, p.140) scrie: „Scripturile ne învaţă că păcatul lui Adam a fost transmis tuturor oamenilor. Căci Sfântul Pavel scrie:
«Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.»(Epistola lui Pavel către romani 5:18-19)”.
Aceste cuvinte arată clar că toţi oamenii au moştenit păcatul lui Adam. La fel ca multe alte credinţe creştine, doctrina păcatului moştenit nu îşi găseşte suportul în învăţăturile lui Iisus sau a celorlalţi profeţi dinaintea lui. Ei au învăţat oamenii că fiecare dă socoteală pentru propriile sale fapte; copiii nu vor fi pedepsiţi pentru păcatele părinţilor. Iisus însuşi îi privea pe copii ca pe nişte fiinţe inocente şi pure, nu născute în păcat. Acest lucru este clar în cuvintele sale:
Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: «Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.» (Marcu 10:14-15).
Islamul condamnă dogma păcatului originar şi îi consideră pe copii puri şi fără păcate, încă de la naştere. Păcatul nu se moşteneşte, ci fiecare este responsabil pentru propriile păcate. Dacă analizăm logic, ar fi cea mai mare nedreptate să condamnăm întreaga omenire pentru ceva ce s-a întâmplat acum mii de ani în urmă cu primii părinţi.
_______________
Extrase din cartea Dragostea mea pentru Iisus m-a condus către Islam, Editura Islamul Azi