Rugăciunea reprezintă un stâlp al Islamului, dar ea reprezintă pilonul credinţei musulmanului. Practicarea neîntreruptă, corectă şi completă a rugăciunii reprezintă înălţarea edificiului religiei islamice şi menţinerea ei în picioare. Profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a subliniat rolul important al rugăciunii, spunând: “Capul religiei noastre este rugăciunea”.
După mărturisirea de credinţă rugăciunea este cel de al doilea pilon, stâlp de bază poruncit de Allah. Fără îndoială că Allah Preaînaltul a poruncit rugăciunea ca o îndatorire obligatorie, numai pentru ca supuşii să se roage Lui. În Coranul cel Sfânt sunt peste o sută de îndemnuri privind împlinirea rugăciunii. Într-un Hadith (relatare profetică) autentic se menţionează: “Allah Preaînaltul a poruncit obligativitatea practicării rugăciunii. Allah Preaînaltul a făgăduit că îl va primi în Rai pe acela care, în cunoştinţă de cauză şi respectând ritualul, efectuează de cinci ori pe zi Rugăciunea “.
Rugăciunea este cea mai importantă faptă dintre toate cele existente în religia noastră. Într-un Hadith autentic se menţionează că: “Cel care nu efectuează rugăciunea nu are nici un beneficiu din faptul că este musulman”. Iar într-un alt Hadith autentic se spune că: “Rugăciunea determină diferenţa între un musulman şi un nemusulman”. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spune: “În Ziua Judecăţii, cei care nu efectuează rugăciunea, îl vor găsi pe Allah Preaînaltul mâniat”.
Prin rugăciune ajungem să înţelegem ce reprezentăm noi faţă de măreţia lui Allah Preaslăvitul. Cine realizează acest lucru este mereu dispus să facă numai bine, inima lui este purificată de rău, pentru că inima celui care se prezintă de cinci ori pe zi în faţa lui Allah Preaînaltul este plină de evlavie. Este cunoscut faptul că toate mişcările care au fost impuse pentru a fi efectuate în timpul rugăciunii au un efect binefăcător atât asupra sufletului, cât şi asupra trupului.
Rugăciunile efectuate în moschee, în grup, contribuie la stabilirea unor legături strânse între inimile credincioşilor şi sporeşte respectul între aceştia, ei înţelegând mult mai profund relațiile de frăție ce îi leagă. În felul acesta, cei mari sunt mai miloşi faţă de cei mici, iar aceştia din urmă sunt mai respectuoşi faţă de cei mari. Cei bogaţi vin în ajutorul celor săraci, iar cei puternici îi sprijină pe cei slabi. Cei sănătoşi îi vizitează acasă pe cei bolnavi, musulmanii întrecându-se între ei să fie demni de a fi precum cei despre care o relatare profetică spune: “Acela care va sări în ajutorul fratelui său se va bucura de mărinimia şi dărnicia lui Allah Preaslăvitul”.
Rugăciunea ocroteşte oamenii de lucruri urâte, rele, nocive şi interzise. El este garanţia, zălogul pentru păcatele pe care le-au săvârşit. Într-o relatare profetică se spune: “Rugăciunea efectuată de cinci ori pe zi este asemenea unui pârâu care curge la uşa unuia dintre voi. Dacă acela s-ar îmbăia de cinci ori pe zi, n-ar mai rămâne vreo urmă de murdărie pe trupul lui. Tot aşa, datorită rugăciunii făcute de cinci ori pe zi, Allah îi şterge lui păcatele”.
După mărturisirea că nu exista altă divinitate afară de Allah şi că Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este Trimisul Lui, rugăciunea este cea mai importantă faptă. Tocmai de aceea, atunci când împlinim rugăciunea, trebuie să ţinem cont de felul acelei rugăciuni: dacă este dintre cele fard (obligatorii), wagib (necesară), sunnah (liber) şi mustahab (dorit). Se relatează că Profetul nostru (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “O, voi ce credeţi! Rugăciunea efectuată cu respectarea neabătută a tuturor regulilor impuse este fapta cea mai scumpă în faţa Atotputernicului Allah. Ea este tradiţia profeţilor; este lucrul cel mai iubit de către îngeri. Este esenţa cunoaşterii, raza şi lumina universului şi cerurilor. Ea dă forţă trupului. Este sursa abundenţei şi îndestulării, este prilejul prin care rugile noastre sunt primite, este protectorul nostru
înaintea îngerului morţii. Ea ne luminează mormântul şi, în acelaşi timp este printre primele lucruri de care ne întreabă Munkar şi Nakir (îngerii care vin în mormântul celui decedat). Atunci când va veni Sfârşitul lumii, acesta ne va fi un con de umbră protector pentru noi. Este un scut protector între noi şi focul iadului; cu el vom parcurge podul Sirat ca fulgerul. Este cheia ce deschide Raiul. Allah Preaînaltul n-a mai dat ceva mai important şi mai valoros oamenilor ca rugăciunea. Dacă ar fi existat altă pomenire mai importantă decât rugăciunea atunci, negreşit că El lar fi dat oamenilor, primul, pe acela. Şi toţi îngerii efectuează rugăciunea şi apoi se roagă pentru cei care merg pe drumul arătat de Allah Preaslăvitul. Rugăciunea este sufletul credinţei, pilonul, baza religiei, cuvântul islamului şi înălţarea credincioşilor musulmani. Este lumina cerurilor şi salvatorul nostru de focul Iadului.
Într-un verset din Sfântul Qur’an se arată:
Aceasta este o îndemnare şi cine voieşte va urma drumul către Domnul său. [Surat Al-Muzammil 73:19]