Mormântul
Chinurile mormântului
Haani ‘, sclavul eliberat al lui ‘Uthmaan ibn ‘Affaan, a povestit că de fiecare dată când ‘Uthmaan stătea deasupra unui mormânt, plângea până când barba sa devenea udă. I-a fost spus: „La amintirea Paradisului şi la amintirea Iadului nu plângi, dar la amintirea motmântului?” El a răspuns: „L-m auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) zicând:
<<Mormântul este prima etapă a Vieţii de Apoi. Oricui trece prin ea cu bine, îi va fi foarte uşor în ceea ce urmează, dar celui care nu trece cu bine de ea, ii va fi foarte greu în ceea ce urmează.>>”
El a spus: „Şi l-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) zicând:
<<Nu am văzut nicio scenă mai înspăimântătoare decât cea a mormântului.>>”
Acesta a fost relat de Tirmidhi. Ceea ce urmează după mormânt, va fi mult mai uşor pentru cel care trece cu bine de mormânt, când îi vor fi arătate lucrurile bune care i-au fost pregătite de către Allah, el va spune: „O, Stăpâne grăbeşte venirea Orei, ca să mă întorc la familia mea şi la averea mea.” Dar când necredinciosul sau cel care face rău vede pedeapsa pe care Allah i-a pregătit-o, va spune in ciuda chinurilor pe care le are, „O, Stăpâne, nu lăsa Ora sa vina”, pentru că ce urmează să vină este mult mai rău şi mai terifiant.
Întunericul mormântului
Pe vremea Profetului (pacea şi binecuvântarea asupra sa), a murit o femeie care obişnuia să facă curat la moschee. Mesagerul (pacea şi binecuvântarea asupra sa) a observat că ea nu era acolo. I-a fost spus ca a murit in cursul nopţii trecute şi a fost înmormântată. Nu l-au trezit şi pe el. I-a rugat pe Companioni să îi arate mormântul şi s-a dus la mormânt şi s-a rugat pentru ea. Apoi a spus:
„Aceste morminte sunt pline de întuneric, dar Allah le luminează pentru cei care sunt înăuntru în funcţie de rugăciunile mele pentru ei.” Aceasta este relatată de Bukhari, Muslim, Abu Dawood, Ibn Maajah, Al-Bayhaqi si Ahmad.