Ibn Rajab a comentat urmatoarele referitor la meritele postului pe timp calduros in ‘Lata’if al-Ma’arif’ (p. 272-273):

„…Si dintre actele de adorare a caror rasplata este multiplicata in vreme de canicula este postul, lucru valabil datorita setei pe care cineva o incearca in mijlocul acelei zile. Din aceasta cauza Mu’adh bin Jabal, pe patul sau de moarte, si-a exteriorizat regretul ca nu va mai putea sa simta acest tip de sete, asa cum facusera alti musulmani la inceputurile [Islamului].

Si se cunoaste ca lui Abu Bakr ii placea sa tina post vara, nu iarna, in timp ce pe patul de moarte ‘Umar si-a povatuit fiul ‘Abdullah : „Incearca sa aduni esenta credintei,” si primul lucru pe care i l-a mentionat a fost postul din timpul verii caniculare.

Iar al-Qasim bin Muhammad a spus ca ‘A’isha prefera sa tina post in vreme de artita, iar fiind intrebat, “Ce o determina sa procedeze astfel ?”, a raspuns : “Ea va culege roadele [acelor] zile inainte de moarte

.” Iar unele femei drept-credincioase preferau sa aleaga cele mai fierbinti zile ca post, spunand : “Daca pretul este mic, oricine va cumpara,” aceasta insemnand ca ele au dorit sa procedeze astfel stiind ca doar unii pot sa o faca din cauza greutatii, atitudinea lor reflectand aspiratiile inalte avute de aceste femei.

Abu Musa al-Ash’ari se afla pe un vas cand a auzit pe cineva strigand : “Pasagerilor, ridicati-va !” Si a repetat aceasta comanda de trei ori, ceea ce l-a determinat pe Abu Musa sa-i spuna : “Cum putem sa stam in picioare ? Nu constientizezi unde ne aflam ? Cum sa facem acest lucru ?” Auzindu-l, cel care a strigat i-a raspuns : “Lasa-ma sa-ti reamintesc o regula instituita de Allah in ceea ce Il priveste : acela care inseteaza de dragul lui Allah intro zi calduroasa obtine dreptul de a-i fi domolita setea sa in Ziua Invierii.” De atunci Abu Musa obisnuia sa caute zilele cele mai fierbinti, zile in care o persoana simtea ca se prajeste de-a binelea, si le petrecea in post.

Ka’b a relatat ca Allah Preainaltul i-a spus lui Moise (Pacea lui Allah sa fie asupra sa !) : „Mi-am luat angajamentul ca aceluia care inseteaza de dragul Meu sa-i potolesc setea in Ziua Invierii,” iar altii ca este mentionat in Torah [urmatoarele] : „Vesti bune pentru acela care se infometeaza in asteptarea Maretei Zile, cand isi va gasi foamea sa astamparata si vesti bune pentru acela care se inseteaza in asteptarea Maretei Zile, cand isi va stinge setea sa.”

al-Hasan a spus : „Una dintre fecioarele Paradisului ii va vorbi prietenului [wali] lui Allah, in timp ce acesta va sta cu ea pe malul unui rau din miere al Paradisului, fiind servit cu un pahar din cea mai dulce bautura, si il va intreba : “Ai stiinta de ziua in care Allah m-a casatorit cu tine ? El te-a vazut in mijlocul unei zile toride de vara in timp ce erai insetat si i-a chemat pe ingeri, spunandu-le : “Priviti la robul Meu. S-a izolat de sotie si [a lasat in urma] placerea, hrana si bautura pentru Mine. Fiti martori ca Eu il voi ierta” [de pacate etc], iar El te-a iertat in acea zi si te-a casatorit cu mine.”

Cand ‘Amir bin ‘Abd Qays a plecat din Basrah la Sham, Mu’awiyah i-a cerut sa-i spuna ce are nevoie. Acesta a refuzat sa-i raspunda, in cele din urma, insa, marturisindu-i : “Tot ceea ce imi doresc de la tine este sa-mi redai caldura Basrei pentru a-mi ingreuna putin postul pentru ca el [postul] este prea usor pe pamanturile tale.”

Al-Hajjaj se afla intro calatorie intre Mekka si Medina. Si-a pregatit masa si a invitat unul dintre beduini sa manance cu el, insa beduinul i s-a adresat : “Am fost invitat de catre Cineva mai bun decat tine si I-am acceptat invitatia.” L-a intrebat : “Si cine este acesta ?” Barbatul i-a raspuns : “Allah m-a invitat sa tin post, iar eu am postit.” Al-Hajjaj s-a mirat : “Intro zi atat de calduroasa ?” Barbatul a spus : “Da. O petrec in post in asteptarea unei zile mult mai toride.” Al-Hajjaj l-a indemnat : “Atunci mananca astazi si posteste maine.” Barbatul l-a conditionat : “Numai daca imi garantezi ca voi trai pana maine.” Al-Hajjaj a negat : “Aceasta nu sta in puterea mea.” Barbatul i-a raspuns : “Cum poti sa-mi ceri sa fac ceva acum, cand exista lucruri viitoare care nu-ti stau in putere ?”

Odata Ibn ‘Umar calatorea impreuna cu cativa companioni, cand ei au zarit un pastor pe care l-au invitat sa manance cu ei. El i-a refuzat : “Eu tin post,” si Ibn ‘Umar a exclamat : “Postesti pe o caldura ca aceasta, fiind si impartit intre pasune si oi ?” Pastorul i-a raspuns : “Imi creez un avantaj pentru zilele care mi-au mai ramas.” Ibn ‘Umar a fost impresionat de raspunsul primit si l-a rugat : “Poti sa ne vinzi una dintre oile tale ? Iti vom da sa mananci din carnea sa cand iti vei intrerupe postul si, de asemenea, iti vom si plati pentru ea.” Pastorul i-a spus : “Nu este a mea, ci a stapanului meu.” Ibn ‘Umar i-a raspuns : “Ce ar putea sa spuna stapanul tau daca ii spui ca a fost mancata de un lup ?” Pastorul si-a ridicat degetul inspre cer si a exclamat : “Si cum ramane cu Allah ?” Cand Ibn ‘Umar a ajuns in oras l-a cautat pe stapanul pastorului, rascumparandu-l [pe pastor] si cumparandu-i oaia. Apoi i-a redat libertatea si i-a daruit oaia drept cadou.

Ruh bin Zinba’ calatorea intre Mekka si Medina intro zi torida. Un pastor locuind in munte s-a apropiat de el si vazandu-l l-a indemnat : “Pastorule vino si mananca impreuna cu mine.” Pastorul l-a refuzat : “Tin post.” Ruh s-a mirat : “Postesti pe o asemenea canicula ?” Pastorul i-a raspuns : “As putea sa-mi las zilele sa se scurga inutil ?” Auzindu-l, Ruh a spus : “Pastorule, tu ti-ai folosit zilele cu intelepciune, in timp ce Ruh bin Zinba si le-a irosit pe ale sale.”

Ibn ‘Umar obisnuia sa posteasca suplimentar pana cand se simtea sleit de putere, ceea ce nu-l determina sa isi intrerupa postul. In mod asemanator, imamul Ahmad postea pana cand era pe punctul de a lesina, moment in care isi umezea fata. A fost intrebat despre postul in zilele toride si a raspuns : “Nu este nicio problema daca se umezeste un prosop si se picura apa pe tine pentru a mai inmuia caldura.” Chiar si Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) isi turna apa pe cap in timp ce tinea post.

Abu ad-Darda’ a spus : “Postiti in zilele foarte calduroase in asteptarea Zilei Invierii si prosternati-va doua rak’at in intunericul noptii in asteptarea intunecimii mormantului.” Este inregistrat in cele doua Sahih-uri ca el a relatat : “Am fost vazuti in compania Mesagerului lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) in unele dintre calatoriile sale din zilele toride, cand oamenii isi tineau mainile in fata capului din cauza intensitatii caldurii [n.t., pentru a avea putina umbra]. [In aceste conditii] nimeni nu postea, cu exceptia Mesagerului lui Allah si a lui ‘Abdullah bin Rawahah.” Si relatarea inregistrata de Muslim stipuleaza ca Abu ad-Darda’ a adaugat : “Aceasta se intampla in luna Ramadan.”

Cand cel care a tinut post pentru Allah in plina canicula a ramas rabdator in ciuda setei sale intense, Allah Preainaltul ii pastreaza o poarta anume dintre portile Paradisului. Aceasta este poarta numita Rayyan si oricine intra pe ea va bea si oricine va bea dupa ce va intra pe ea nu va mai fi insetat vreodata. Dupa ce se va intra pe ea, poarta va fi ferecata si nimeni nu va mai pasi pe acolo …”
_________________
sursa: Islamromania – Yahoo Group http://groups.yahoo.com/group/islamromania/files/Ramadan/