Numele meu este Adelina și am acceptat aceasta provocare de a scrie o frantura din trăirile mele la momentul convertirii mele la Islam.
Am 54 de ani, sunt căsătorită si am doi copii. Mari, după cum va imaginati, banuiesc.
În ceea ce privește viața noastră spirituală, nu pot sa zic ca vreodată am fost foarte religiosi. E adevarat, țineam (si in continuare ținem) toate sărbătorile principale, ritualurile funerare, de căsătorie… si asa mai departe. Însă, toate acestea m-au făcut să îmi pun foarte multe întrebări despre esența vieții și rolul religiei în viața noastră.
Cu siguranta Dumnezeu nu a trimis învățăturile religioase pentru prilejuri de acest fel. Nu trebuie sa ni se intampla ceva major in viata ca sa ne amimtim intr-o slujba sau pomenire de Cel care ne-a creat.
Oricum, eu din acest punct am început să caut mai multe si am ajuns sa descopăr și să aflu atatea. Intr-o perioada chiar ma delectam cu discuții elevate cu oameni pregătiți în teologie. Abordam diferite teme din perspectiva diferitelor credinte. Acolo unde simțeam că vreo religie este arogantă față de o alta, dădeam de inteles ca nu aceasta este o abordare potrivita unei elevari spirituale adevarate.
Am stat de vorbă cu foarte mulți oameni, dar mi-am cautat mereu argumentele din multiple surse. Mă atrăgea tot mai mult budismul, însă a fost mereu o viziune parca incompleta.
Cautam intr-adevar nu doar un cod al manierelor si înțelepciunii, ci și explicații logice și bine argumentate despre viața noastră pe acest pământ, despre Univers, despre valorile universale…. Eu le-am gasit intr-o discuție cu un domn extrem de bine pregătit în cele ale dogmelor, dar destul de arogant cu privire la Islam. În pofida poziției sale, mi-am gasit singură raspunsurile.
Pentru câteva săptămâni, am continuat să citesc. Am vorbit cu băieții mei si purtam discuții de acest gen și cu soțul meu. Deși gândeam similar, doar eu am ales sa imi schimb religia la Islam, ei sustinandu-ma totusi în alegerea mea.
Cand aud si citesc despre greutățile prin care trec alți noi musulmani cu familiile lor, imi dau seama cat de mult conteaza daca cei apropiați raman apropiați indiferent de alegerile pe care le faci la un moment dat în viata.
Ii multumesc lui Dumnezeu, lui Allah, pentru că m-a călăuzit și pentru familia mea minunata! Ma rog ca El sa le îndrume pașii și altora care sunt în căutarea adevărului și împlinirii credinței lor.