M. Nicolae
In urma cu cativa ani am intalnit o doamna musulmana care m-a convins, mai intai prin ceea ce scria, ca Islamul nu este asa cum il intelesesem eu. Ca este cu mult mai complex si ca mistica joaca un rol important in formarea individului. O lunga perioada mi-a trecut prin a citi si a sorbi (de fapt) fiecare litera pe care ea o tasta… Simteam parca vibratiile scrierilor ei, a fiecarei postari lamuritoare cu care venea. Erau zile si nopti in care abia reuseam sa adorm din cauza faptului ca asteptam cu atat de mare interes ceea ce scria ea sau altii pe care ii urmaream la acea vreme. Am avut sa o cunosc (locuim in acelasi orasel) …aveam atat de multe emotii, insa ea sigur ca nu a stiut toate aceste trairi ale mele. Era persoana care ma convinsese de veridicitatea mesajului islamic, de importanta rugaciunii, a credintei, a moscheii, de universalitatea mesajului islamic…
Dupa o perioada am intalnit o persoana din anturajul ei care mi-a spus ca cea pe care eu o urmaream cu atat de multa admiratie, s-a imbolnavit grav si ca asteapta sa fie operata. Mai multe persoane se implicau acum intr-o campanie de strangere de fonduri pentru salvarea ei. Printre musulmani se pornise o solidarizare fara precedent parca, fiecare venea cu ceea ce putea…am vazut persoane care au donat banutii stransi cu mare greutate pentru proiectele lor de familie. Am trait intens acele momente, in rugaciune si credinta, mereu incercand sa mai aflu cate ceva despre starea doamnei. Rugaciunile noastre au fost rasplatite dupa mai multe zile cu vestea insanatosirii ei. Doamna era din ce in ce mai bine.
A trebuit sa plec din tara o perioada si m-am intors dupa doi ani de la aceste evenimente. Intre timp, m-am casatorit si am primit-o in dar de la Dumnezeu pe fiica mea, o binecuvantare atat de mare pentru noi doi! Avusesem o perioada cu foarte multe greutati, in care taria mi-am gasit-o in Dumnezeu, in dua-urile pe care le faceam, in profunzimea rugaciunilor mele. Reluam in minte toate scrierile si toate predicile auzite de mine care vorbeau despre rasplata lui Allah, despre confruntarea greutatilor, despre viata primilor musulmani incercati cu probleme similare. E adevarat, a fost o perioada grea, dar o experienta de credinta atat de profunda si de frumoasa in acelasi timp! Traisem doi ani si jumatate incercati greu, dar cu Dumnezeu foarte aproape!
La intoarcerea in tara, am cautat sa ma reconectez scrierilor si noutatilor cu privire la ea. Am gasit o persoana cu totul schimbata. Citeam pe internet postari ale ei foarte uracioase, foarte rautacioase… din perspectiva ei, acum cei care alegeau sa creada in cele la care ea chema mai inainte, acum erau descrisi drept prea traditionalisti. Orice perspectiva islamica era catalogata drept „saudita” atat timp cat nu convenea ei. Femeile musulmane care purtau hijab erau ridiculizate de ea si cercul ei de prietene. Public. Pe internet, dar public. La fel facea si cu toti acei oameni care pusesera mana de la mana pentru ea, care se rugasera pentru ea zi si noapte. A fost un soc pentru mine, recunosc. Desigur ca nu mi-a afectat cu nimic credinta, insa m-a dezgustat profund atitudinea ei fata de oameni cu convingeri similare alor mele. Niciodata nu am avut vreo indoiala cu privire la actele de violenta produse in numele Islamului. Sunt cea mai mare pata pe obrazul musulmanilor, desi, e evident, ca cea mai mare parte a musulmanilor (care nu gandeste astfel) se simte neputincioasa cu privire la ele. Acum aceasta doamna vrea sa reduca toate parerile islamice contrare celor detinute de ea la a le prezenta drept radicale sau traditionaliste.
Desi, ma doare sa o vad astfel pe doamna in cauza, ma gandesc ca Allah este Cel care da oamenilor calauzire, intelepciune, Care ii ajuta pe oameni sa inteleaga adevarul, sa fie devotati mesajului Sau sau nu. Simt regret pentru aceasta doamna care m-a ajutat sa inteleg Islamul la inceput, dar constientizez ca fiecare are un rol la un moment dat anume in viata celorlalti. Rolul ei si-l implinise atunci, insa daca incercarile prin care a trecut dupa, au determinat-o sa se indeparteze si nu au apropiat-o, acest lucru ma face sa privesc doar cu detasare si sa imi intaresc in suflet credinta ca Dumnezeu ne-a transmis mesajul Sau, dar ca fiecare este liber sa creada sau nu… de multe ori oamenii cad prada mai mult experientelor personale de viata sau familie, si nu reduc doar la Dumnezeu manifestarea credintei lor. Exista o dua care imi place foarte mult: „Rabbana la tuzigh qulubana ba’da idh hadaytana wa hab lana milladunka rahmah, innaka antal Wahhab”. Amin.
Si, intr-un final, la Allah ne este intoarcerea!