Islamul interzice frecvent și hotărât orice formă de asuprire, care poate fi definită ca „un exercițiu nedrept sau crud de autoritate sau putere”.32 Filosofia sau obiectivul regulilor islamice Divine este de a rezolva probleme care se întămplă în societățile omenești, și să prezinte un model alternativ.
Aceste afirmații pot fi contradictorii concepțiilor greșite care sunt adesea perpetuate de către oameni care nu au o înțelegere adecvată a paradigmei islamice. Câteodată chiar musulmani înșiși pot lua versete din Coran sau spuse de ale Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în afara contextului pentru a-și justifica comportamentul. Această manipulare a învățăturilor religioase ar trebui să fie văzută ca același fel de purtare pe care o au cei care abuzează din alte religii pentru a-și justifica acțiunile. Un exemplu de abuz a unei porunci religioase de către bărbat este practicarea poligamiei. Așa cum Karen Armstrong scrie în cartea sa, Muhammed:
„Instituția Coranică a poligamiei a fost o parte a legislației sociale. A fost destinată nu satisfacerii apetitului sexual masculin, ci pentru a corecta nedreptatea făcută văduvelor, orfanilor, și altor femei dependente, care erau în mod special vulnerabile. Ele erau adesea abuzate de către tutorii lor bărbați sau preschimbate într-un bun financiar fiind vândute pentru sclavie. Poligamia a fost destinată pentru a se asigura că femeile neprotejate vor fi căsătorite decent, și pentru a aboli legăturile vechi libere; bărbații puteau avea doar patru soții și trebuiau să le trateze în mod egal, era un act fără îndoială nelegiuit să le devoreze proprietatea. Coranul încerca să ofere femeilor un statut legal de care cele mai multe femei occidentale nu se vor bucura până în secolul XIX.”
Alt exemplu de abuz a legii religioase este în cazul disputei conjugale sau a unei neînțelegeri serioase din cadrul familiei; Coranul oferă metoda de rezolvare a acestor dispute. Această metodă include pași diferiți pentru a ajunge la soluția finală în rezolvarea conflictului amiabil. Versetul mai sus menționat 4:34,34 de exemplu, evidențiază pașii diferiți pentru a preveni extinderea problemelor, și este interzis să ignori un pas și să treci la următorul fără a epuiza toate aspectele posibile ale pasului anterior. Coranul accentuează buna comunicare. Bărbații musulmani care își abuzează soțiile neglijează și înțeleg greșit acest verset. În primul rând, să fie clar că religia nu este niciodată o cauză a violenței domestice. Pe când bărbații musulmani încearcă să își justifice abuzul conform cu acest verset, adevărul este că motivul abuzului lor nu este și nu poate să fie niciodată religia. Cum poate legătura cuiva cu Allah, care este esența religiei, să fie un motiv pentru cineva să provoace rău sau violență contra unui alt om? Cauzele violenței domestice sunt multe, pe care experții din acest domeniu le-au elucidat. Indiferent de motive, însă, putem conveni că învățăturile lui Allah nu sunt unul dintre ele.
Pe când bărbații musulmani care sunt vinovați de violență domestică pot cita retrospectiv versetul 4: 34 pentru a-și justifica purtarea, adevărul este că ei încearcă să sară peste cei doi pași importanți și să treacă direct la al treilea (care este de fapt simbolic și nu literal, chiar și în cea mai conservatoare interpretare a acestui verset35). Cei care abuzează în această privință ignoră scopul general al căsătoriei în Islam, care include îndeplinirea condițiilor necesare pentru a trăi în armonie și liniște, construirea relațiilor familiale, și procrearea.