Femeile musulmane – trecut si prezent part 2
Contrar imaginii tradiționale a femeii care era izolată și oprimată, femeile din perioada islamică timpurie au participat la conflictele armate, fie prin pregătirea mâncării, distribuirea apei și îngrijirea răniților sau fiind o parte crucială în lupta propriu-zisă, atunci când era nevoie. Printre multele exemple de femei care au luat parte activ la lupte a fost Safiia, o mătușă a Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), care a apărat o cetate în Medina în timpul Bătăliei Șanțurilor. Ea a observat un intrus care pătrunsese în cetate; a reușit să îl omoare înainte de a face vreun rău copiilor și femeilor.
De asemenea, femeile au atins poziții de înaltă responsabilitate, cum a fost cazul cu al-Șafa care a fost numită de al doilea calif Omar (Allah să fie mulțumit de el!) ca inspector al magazinelor din Medina. Implicarea lor în politică, mai departe, s-a manifestat prin faptul că ele erau alerte și opuse activ oricăror conducători despre care ele credeau că deviază de la implementarea principiilor islamice și menținerea unei societăți drepte. Două exemple pot fi amintite în acest context. Primul, este un caz al unei femei care în mod public i s-a opus lui Omar pentru că aprobase o lege de restrângere a dotei femeilor. El a fost obligat, după ce și-a recunoscut greșeala, să abroge acea decizie.
Al doilea caz a fost acela al Aișei care a crezut că era în dreptul ei să îl înfrunte pe cel de al patrulea calif, Ali (Allah să fie mulțumit de el!) și să îl certe pentru ca nu reușise să îi găsească pe ucigașii lui Osman. Ea a condus o armată care includea companioni renumiți precum Talha și Zubair și a dus o luptă care a fost numită Lupta Cămilei, din cauza cămilei pe care o călărea. Influența femeilor în chestiunile publice a atins punctul culminant când activitățile lor de protejare și acordare a imunității de pedeapsă au fost aprobate de către Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). El a aprobat și acceptat toate cazurile de protecție (Ijara) autorizate de femei, acest lucru fiind o indicație clară a Profetului și a comunității despre abilitățile și capacitatea femeilor de a judeca înțelept și să acționeze responsabil chiar și în chestiuni de mare importanță ale stabilității și securității statului islamic.
Există multe exemple în care femeile au acordat protecție sau azil, iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a susținut. A fost relatat că Profetul niciodată nu s-a opus sau a refuzat vreun azil extins până la dușmani de către femei.
Femeile musulmane – trecut si prezent part 2
Trebuie subliniat că nivelul înalt al activităților politice și sociale realizate de către femei în perioada islamică timpurie nu ar fi putut fi dobândite fără îndeplinirea a trei factori importanți și corelați: primul, recunoașterea abilității politice sau a competenței femeilor. Cum am văzut mai înainte, femeile erau considerate cetățeni cu drepturi depline, apte de a participa la toate activitățile politice (incluzând bay’a, șura, acordarea de azil, participarea la lupte și deținerea de poziții însemnate) și într-adevăr li se permiteau aceste lucruri; al doilea, această recunoaștere sau confirmare a luat avânt când femeile au devenit conștiente politic sau conștiente de responsabilitățile lor în societate.
O conștiință pe care Profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a angajat să o înalțe și să o promoveze printre toate femeile. Acest lucru s-a întâmplat prin învățarea femeilor să studieze și prin încurajarea lor de a participa la adunările publice (în mod special la cele două sărbători, care adesea aveau loc în moschei) chiar și când ele erau în perioada menstruației, aceasta fiind o dovadă că în pofida faptului că femeile în anumite momente erau scutite de la actele de adorare zilnice obligatorii, faptul nu a dus la o diminuare în obligația lor de a participa la adunările anuale publice. Din contră, ele erau indemnate să participe la sărbători și la Rugăciunea de vineri (Juma), care erau considerate ca întâlniri politice generale, în timpul cărora chestiuni importante, care priveau întreaga națiune, erau discutate și dezbătute.
Acest fapt a oferit un nivel minim de conștiință politică și socială necesară pentru majoritatea dintre ele, mai ales celor care din cauza responsabilităților casnice nu puteau participa la Rugăciunea de vineri. Pentru a obține un beneficiu maxim pentru ele, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) obișnuia să le sfătuiască și să le călăuzească, în mod special atunci când a auzit că ele nu au putut să îl audă bine în timpul unei predici de Eid.