Muhammad Ali Al-Hashimi
Femeile musulmane nu se limitează numai la cele cinci rugăciuni zilnice obligatorii; ele împlinesc de asemenea şi acele rugăciunii sunna pe care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să le facă în mod obişnuit şi fac cât mai multe rugăciuni opţionale (nafl), atâtea cât le permite timpul şi puterea. Aceste rugăciuni includ şi rugăciunea opţională de dimineaţă (salat ad-duha), rugăciunile sunna care urmează după rugăciunea de seara (magreb) şi rugăciunile împlinite în timpul nopţii.
Rugăciunile opţionale îl aduc pe om mai aproape de Allah, prin ele acesta câştigă iubirea şi mulţumirea Sa şi îl fac unul dintre robii Săi biruitori, supuşi şi drepţi. Nu există indiciu mai clar referitor la starea măreaţă obţinută de credinciosul care se apropie de Allah prin faptele împlinite în plus decât acest hadis qudsi (relatare sfântă): „Robul meu continuă să se apropie de Mine cu fapte împlinite în plus pentru ca Eu să îl iubesc. Când Eu îl iubesc, Eu sunt auzul lui cu care aude, vederea lui cu care vede, mâna lui cu care loveşte şi piciorul lui cu care merge. Şi de Mi-ar cere (ceva), cu siguranţă I-l voi da şi de mi-ar cere adăpost, cu siguranţă I-l voi oferi.”
Datorită iubirii lui Allah pentru robul Său, acea persoană va fi iubită de locuitorii cerului şi ai pământului, aşa cum se spune într-o relatare făcută de Abu Huraira – Pacea fie asupra sa! –, în care Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Când Allah îl iubeşte pe unul dintre robii Săi, îl cheamă pe Gavriil (Jibril) şi spune: «Îl iubesc pe cutare; iubeşte-l şi tu.» Atunci Gavriil îl va iubi şi va spune locuitorilor cerurilor: «Allah îl iubeşte pe cutare; iubiţi-l şi voi.» Şi astfel îl vor iubi şi locuitorii cerurilor (îngerii) şi el va fi cinstit pe pământ.
Dacă Allah nu-l iubeşte pe unul dintre robii Săi, îl cheamă pe Gavriil şi spune: «Nu-l iubesc pe cutare; nu-l iubi nici tu.» Atunci Gavriil nu-l va iubi şi va spune locuitorilor cerurilor: «Allah nu-l iubeşte pe cutare; nu-l iubiţi nici voi.» Atunci locuitorii cerurilor nu-l vor iubi şi de asemenea el nu va fi iubit nici de locuitorii pământului.”
Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să se roage atât de mult pe timpul nopţii, încât picioarele i se umflau. A’işa – Pacea fie asupra sa! – l-a întrebat: „De ce faci asta, Trimis al lui Allah, de vreme ce Allah ţi-a iertat toate păcatele din trecut şi pe cele ce vor să vină?” El a răspuns: „N-ar trebui oare să fiu un rob recunoscător?”
Zainab, soţia Profetului, obişnuia să împlinească rugăciuni opţionale (nafl) şi le prelungea foarte mult. Ea a legat o funie între două coloane (în moschee), pentru ca ori de câte ori se simţea obosită şi extenuată să se poată sprijini de ea şi să-şi recapete energia. Trimisul lui Allah a intrat în moschee, a văzut funia şi a întrebat: „Ce este aceasta?” Oamenii i-au spus: „Aparţine lui Zainab; ea se roagă şi când se simte obosită se sprijină de ea.” El a zis: „Dezlegaţi-o! Fiecare dintre voi să se roage atât cât are putere, iar dacă oboseşte, poate să se aşeze (sau lăsaţi-l să se aşeze).”
O femeie din neamul Asad, al cărei nume era Al-Haula bint Tuwait, obişnuia să se roage întreaga noapte şi să nu doarmă deloc. Într-o zi a trecut pe la A’işa, când era şi Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – acolo. A’işa i-a spus: „Ea este Al-Haula bint Tuwait. Se spune că nu doarme niciodată în timpul nopţii.” Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Nu doarme niciodată noaptea! Pe Allah, faceţi doar atât cât puteţi, căci Allah nu oboseşte niciodată, în schimb voi, da.”
Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a încurajat pe bărbaţii şi femeile musulmane să înfăptuiască mai multe fapte în plus (nafl), dar în acelaşi timp să păstreze un echilibru în actele lor de slăvire şi să nu iubească exagerarea. El a dorit ca musulmanul să aibă o personalitate echilibrată, pentru ca slăvirea pe care o aduce să fie entuziastă, dar consecventă, şi să nu fie atât de împovărătoare încât oamenii să nu fie capabili să o înfăptuiască. Ne-a învăţat de asemenea că fapta cea mai iubită de Allah este aceea care este împlinită neîncetat, chiar dacă este nesemnificativă, aşa cum se spune în hadis-ul în care A’işa – Pacea fie asupra sa! – a spus: „Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: «Cea mai iubită faptă de Allah este aceea care este împlinită neîncetat, chiar dacă este nesemnificativă.» Dacă A’işa începea să facă un lucru, ea rămânea credincioasă acestui lucru.”
Această atitudine de a păstra obiceiul de-a împlini fapte bune nu se limita doar la A’işa; aceasta era atitudinea tuturor membrilor familiei Profetului şi a celor care îi erau cei mai apropiaţi şi mai dragi lui. Vedem acest lucru în hadis-ul relatat de Muslim de la A’işa: „Trimisul lui Allah avea un şervet pe care îl folosea pentru a face un compartiment în care să se roage pe timpul nopţii şi oamenii începeau să se roage cu el; obişnuia să împartă şervetul pe timpul zilei. Oamenii s-au adunat în jurul lui într-o noapte. Atunci el a zis: «O, neam al meu, împliniţi numai fapte pe care le puteţi face, pentru că Allah nu oboseşte, pe când voi veţi obosi. Cele mai iubite fapte de Allah sunt cele ce sunt împlinite neîncetat, chiar dacă sunt nesemnificative.» Şi în familia lui Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – exista obiceiul ca atunci când se împlinea o faptă, să se împlinească neîncetat.”
sursa: islam.ro