Etica islamica
este bazata pe principii precum:
Comportament similar. Regula etică islamică este aceea de a-i trata pe alţii așa cum ai dori tu să fii tratat. Dacă vrei să ţi se spună adevărul, spune adevărul. Dacă vrei să fii ajutat, ajută. Dacă vrei să fii tratat corect, tratează corect. Dacă îi urăşti pe cei trufaşi, nu fi trufaş. Dacă urăşti să fii minţit, nu spune minciuni. Dacă urăşti să fii dispreţuit, nu-i dispreţui pe alţii. Dacă urăşti să fii jefuit, nu-i jefui pe alţii. Dacă nu vrei să fii ucis, nu ucide. Dacă urăşti să fii calomniat, nu calomnia.
Înţelegerea. Islamul îndeamnă musulmanul să respecte virtuţile şi să se abţină de la vicii, pentru că virtuţile sunt principala sursă a fericirii omului, în timp ce viciile sunt principala sursă a supărărilor sale. Viciile precum minciuna, înşelăciunea, hoţia, ipocrizia şi nesinceritatea conduc doar la ură, neîncredere şi crearea unor tensiuni între indivizi şi grupuri. Pe de altă parte, virtuţile precum adevărul, sinceritatea, pietatea şi verticalitatea conduc la fraternitate, simpatie şi siguranţă pentru individ şi pentru comunitate deopotrivă.
Etica islamica
Valori imuabile. Valorile etice ale islamului sunt imuabile. Ele nu se schimbă de la o perioadă la alta, dintr-un loc în altul sau de la o ocazie la alta. Musulmanul trebuie să spună adevărul în toate timpurile şi în toate locurile, atât musulmanilor cât şi nemusulmanilor. Trebuie să fie sincer atât cu musulmanii, cât şi cu nemusulmanii. În Islam nu există standarde duble: binele este bine, răul este rău, virtutea este virtute şi viciul este viciu în toate cazurile şi în toate locurile.
Coeziunea. Virtuţile conduc una către cealaltă. Spunerea adevărului conduce la sinceritate, care conduce la loialitate, care conduce la simpatie. Acelaşi principiu se aplică şi viciilor. De exemplu, minciuna conduce la mărturie mincinoasă, nedreptate, nesinceritate şi ruperea promisiunilor. Prin urmare Islamul promovează toate virtuţile şi avertizează asupra tuturor viciilor.