Vineri dimineaţa, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a trimis după cei din neamul An-Najjar, unchii săi din partea mamei, să vină şi să-i conducă pe Abu Bakr şi pe el la Medina. El s-a oprit într-o vale unde locuia neamul Salim şi acolo şi-a făcut rugăciunea de vineri împreună cu o sută de oameni. Între timp, familiile şi triburile din Medina, noua denumire pentru Yathrib şi o formă prescurtată a „Al-Medinatun Nabauiia” – „Oraşul Profetului”, au început să se întreacă unii pe alţii în a-l invita pe nobilul oaspete în casele lor. Fiicele mediniţilor i-au cântat versuri minunate de bun venit prin care îşi afirmau ascultarea şi supunerea faţă de noul Mesager.
Deşi nu erau bogaţi, fiecare „ajutor” îşi dorea cu nerăbdare şi din toată inima să-l primească pe Mesager în casa lui. A fost într-adevăr o procesiune triumfală. Alături de cămila lui Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi ale adepţilor săi apropiaţi călăreau căpeteniile oraşului în cele mai bune veşminte şi armuri strălucitoare, fiecare spunând: “Descalecă aici, O, Mesager al lui Allah, sprijină-te pe noi”. Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – răspundea fiecăruia cu amabilitate şi bunăvoinţă: “Cămila aceasta este condusă de Allah. Unde se opreşte ea, acolo va fi adăpostul meu”.
Cămila a mers mai departe cu frâul slăbit, până ce a ajuns pe locul Moscheii Profetice, iar acolo a îngenunchiat. Muhammad n-a descălecat până ce ea nu s-a ridicat din nou, a mai mers puţin, s-a întors şi iar a îngenunchiat, chiar pe locul de dinainte. Aici el a descălecat într-un cartier locuit de neamul Najjar, trib înrudit cu Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – pe linie maternă. De fapt, a fost dorinţa sa să-i cinstească pe unchii săi materni şi să trăiască printre ei. Gazda norocoasă, Abu Aiiub Al-Ansari, a păşit înainte cu bucurie nespusă pentru binecuvântarea divină care-l copleşise, l-a întâmpinat pe nobilul oaspete şi l-a rugat să intre în casă.
Câteva zile mai târziu, a sosit şi soţia Profetului, Sauda, împreună cu cele două fiice ale acestuia, Fatima şi Umm Kulthum, dar şi cu Usama bin Zaid, Umm Aiman, ‘Abdullah, fiul lui Abu Bakr, şi familia lui Abu Bakr, inclusiv ‘A’işa – Allah să fie mulţumit de ea! Zeinab nu putuse să emigreze, rămânând cu soţul ei, Abu Al-As’, până la bătălia de la Badr.
‘A’işa – Allah să fie mulţumit de ea! – a relatat: „Când Mesagerul lui Allah a intrat în Medina atât Abu Bakr, cât şi Bilal au căzut la pat. Eu îi îngrijeam pe amândoi. Când era chinuit de febră, Abu Bakr obişnuia să recite versuri care vorbeau despre moarte, în timp ce Bilal, atunci când febra s-a mai domolit, a început să recite versuri din care reieşea clar dorul de casă.”
Tot ‘A’işa a mai adăugat: “L-am anunţat pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – de situaţia lor gravă şi el a spus: “O, Allah, Te implorăm să înalţi în inimile noastre o dragoste la fel de puternică pentru Medina cum este cea pe care am simţit-o pentru Mekka, sau chiar mai puternică. O, Allah, binecuvântează şi sporeşte bunăstarea Medinei şi, Te rugăm, mută-i „boala” într-un alt loc”.
_____________
Sursa: Nectarul Pecetluit (Biografia Nobilului Profet), Liga Islamica si Culturală din România