Un alt aspect asupra caruia s-au oprit invatatii in islam cu privire la interpretarea acestui verset a fost diferenta dintre lauda (hamd) si multumire (shukr) si au mentionat cum ca lauda (al-hamd) este mai generala , pentru ca este o declaratie de lauda a caracteristicilor cuiva, sau pentru ceea ce cineva a facut, in timp ce multumirile sunt mai restranse, fiind oferite numai pentru ceea ce cineva a facut, dar nu si pentru caracteristicile sale.
Cu privire la virtutiile/binecuvantarile al-hamd s-au facut numeroase afirmatii dintre care amintim…
Imam Ahmad bin Hanbal a consemnat ca Al-Aswad bin Sari’ a spus: “ Am spus: O, trimis al lui Allah, vrei sa iti recit cuvintele de lauda pe care le-am invatat despre Domnul meu, Preainaltul?” El (profetul – Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cu adevarat, Domnului tau ii place „al-hamd”.”
De asemenea, a fost consemnat ca Jabir bin ‘Abdullah a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Cel mai bun „dzikr” (modalitate de a-L pomeni pe Allah) este „Laa ilaha illa Allah” si cea mai buna dua’a (ruga) este „al-hamdu lillah”.”
Si tot cu referire la virtutile / binecuvantarile rostirii „hamd”-ului (a laudei si multumirilor aduse lui Allah, Preainaltul) fost relatat ca Ibn Omar (Allah sa fie multumit de el!) a spus ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:
“ Cu adevarat, unul dintre supusii lui Allah a spus (odata): „O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale.” Cei doi ingeri au fost incurcati si nu au stiut cum sa noteze aceasta; asa ca s-au inaltat ei la Allah si au spus: „O, Domnul nostru! Un rob tocmai a rostit o vorba si noi nu stim cum sa o notam (sa inregistram aceasta pentru el)”. A spus Allah, si El este cu mai multa stiinta asupra a ceea ce a declarat robul Sau :”Ce a spus robul Meu?” Ei au raspuns: O, Domnul nostru, cu adevarat el a spus: „O, Domnul meu, a Ta este lauda, asa cum se cuvine splendoarii Fetei Tale si maretiei suveranitatii Tale.” Si atunci le-a spus lor Allah: „Scrieti-o (intocmai) asa cum a spus supusul Meu, pana ce Ma va intalni si atunci eu il voi rasplati pentru ea. “
Referitor la sensurile termenului de „Ar-Rabb” (Domn, Stapan) in interpretarea semnificatiilor acestui nobil verset s-a spus cum ca „Ar-Rabb” este stapanul care detine autoritate totala peste stapanirea Sa, „ar-rabb” inseamnand din punct de vedere lingvistic stapanul sau cel care are autoritatea de a conduce.
Cu privire la sensul termenului „al-‘alamiin” s-a specificat cum ca acesta este pluralul susbtantivului „‘alam”, care cuprinde tot ceea exista in afara de Allah. Cuvantul „‘alam”, de altfel, in sinea sa are sensul de plural, nedetinand de fapt forma singulara. „‘Alamin” (lumile) sunt diferitele creatii care exista pe pamant, in ceruri, in apa sau pe uscat. Fiecare tip al creatiei este numit „‘alam” – o lume. Si s-a spus, de asemenea, cum ca „‘alam” cuprinde tot ceea ce Allah a creat, atat in aceasta lume si in lumea de apoi”.
Si s-a spus cum ca creatia a fost numita ‘alam tocmai datorita faptului ca termenul „‘alam” deriva din substantivul „‘alamah” (= semn, indiciu) si aceasta pentru ca ea, creatia, este un semn care marturiseste existenta Creatorului in Unicitatea Lui, Subhan Allah = Slava lui Allah!
In continuarea acestei nobile sure se caracterizeaza Allah Preainaltul pe Sine Insusi spunand: Ar-Rahman Ar Rahim – Cel Milostiv, Indurator, dupa ce mai inainte Se descrisese ca fiind Stapanul tuturor lumilor, acest enunt cuprinzand in sinea lui o instiintare si, in acelasi timp o incurajare, similar Cuvantului lui Allah Preinaltul care a spus:
Vesteşte, [o, Muhammed,] robilor Mei cã Eu sunt Iertãtorul, Îndurãtorul [Al-Ghafur, Ar-Rahim] Şi cã osânda Mea este chinul dureros!
(15:49-50)
Si a spus Allah:
El este Acela Care v-a fãcut pe voi urmasi pe pãmânt, Care v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vã cerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevãrat Domnul tãu este repede la pedeapsã, însã El este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
(6:165)
Asadar, daca „Ar-Rabb” contine o avertizare asupra puterii lui Allah si a maretiei suveranitatii Sale, „Ar-Rahman Ar-Rahim” vine sa il linisteasca pe dreptcredinciosul musulman si sa il incurajeze in privinta milostiveniei si a indurarii Domnului sau. Si a fost consemnat de Muslim cum ca trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Daca ar cunoaste dreptcredinciosul pedeapsa lui Allah, nu ar mai fi nadajduit sa atinga Paradisul vreunul dintre ei, si daca ar cunoaste necredinciosul ce mila are Allah, nu ar deznadajdui intru a ajunge mila Sa nici unul dintre ei”.
sursa: cineesteallah.blogspot.com