Si Allah Preainaltul si Preaslavitul este Domnul domnilor, si Cel Adorat de catre supusii Sai, si detine (in posesiunea Sa) imparatiile si pe cei care le stapanesc si pe toti robii Sai, si El Unicul este Creatorul si Indestulatorul (cu cele necesare traiului) pentru acestia, si orice „domn” sau „stapanitor” in afara Sa, Preainaltul, nu este nici creator si nici indestulator; si fiecare dintre cei care sunt la un moment dat „stapani” ajung ei sa detina ceva dupa ce mai inainte ei nu il posedau, si acesta poate fi, de asemenea, pierdut de catre ei, si detin ei ceva, fara de altceva. Semnificatia si sensul atributului de „Domn” (Ar-Rabb) al lui Allah, insa, este, cu siguranta, diferita de aceasta, prin aceasta facandu-se tocmai si diferenta intre creat si Creator, slavit fie El!
In ceea ce priveste, insa, vorbele faraonului:
Si a zis: „Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!” (An-Naaziat 79:24)
El isi dorea sa detina stapanirea absoluta asupra poporului sau si sa devina domnul domnilor, crezand in crunta si imensa sa necredinta si ignoranta ca ar putea astfel sa il inlature pe Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si Suveran, luandu-I astfel locul – ‘na’udzu bi-llah – cautam adapost la Allah de ratacire si deviere si ignoranta!
Si si-a primit faraon pedeapsa mult meritata. Si spune Allah Preaslavitul si Preainaltul:
Atunci l-a lovit pe el Allah cu pedeapsa Lumii de Apoi si a acestei lumi.
(An-Naaziat 79:25)
Si s-a spus cum ca termenul „ar-rabb” isi are originea in cuvantul „tarbiah” (educatie, oferirea conditiilor pentru o dezvoltare eficienta) si Allah Preaslavitul este Cel care oranduieste situatia creatiilor Sale si Cel care le ofera lor conditiile necesare pentru o dezvoltare eficienta, si Cel care le imbunatateste lor situatia lor, si Cel care ii intareste pe ei, si Oranduitor al situatie lor, si Sustinator si Stapanitor al acestei vieti si al vietii de apoi si tot si toate sunt numai creatia Lui; si oricine ar putea fi mentionat in afara Sa este supusul Sau, iar El, Preainaltul, este Domnul sau, si nu se poate imbunatati situatia acestuia decat prin oranduirea lui Allah, si nu poate afla el sustinere, decat prin Allah, si nu este el stapanit de catre altcineva in afara de El, Preaslavitul si Preainaltul.
Si oranduirea situatiei creatiilor Sale si oferirea acestora a conditiilor necesare pentru o dezvoltare eficienta si imbunatatirea situatiei lor – sunt acestea atribute ce i se atribuie lui Allah Preaslavitul si Preainaltul in sens actional, in timp ce atributul lui Allah Ar-Rabb (Domnul) de a fi Stapanitor si Stapan, acestea ii sunt atribuite ca si atribute intrinseci, aflate in natura Divinitatii Insasi.
Si asa cum au spus si unii invatati, Allah este Cel care le ingrijeste si le ofera creatiilor Sale mijloace propice unei dezvoltari eficiente in diferitele lor stagii si faze de dezvoltare; pentru ca „Ar-Rabb” este Acela care face totul ca ele sa poata ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce le-a fost destinata. Si tot El, Preainaltul este Cel care coboara celuleLE reproductive ale femeii si ale barbatului pentru a crea oul fecundat ce seamana initial cu o lipitoare, apoi il face sa devina ca un bol alimentar mestecat, apoi face ca din acesta sa se iveasca oasele, apoi imbraca aceste oase cu carne, apoi da trupului suflet si il scoate afara din pantecele mamei ca o creatie diferita si el este mic si slab si plapand, si nu inceteaza Domnul sau Preaslavitul si Preainaltul intru a-l face sa se dezvolte si a avea grija de el pana ce ajunge barbat, in putere, si este la inceput flacau si apoi creste si devine matur, iar apoi batran, subhan Allah = slava lui Allah! Si tot astfel si pentru tot ceea ce El a creat – El este Cel care il sustine si ii ofera conditiile propice dezvoltarii sale pana ce ajunge la cea mai inalta treapta de dezvoltare ce i-a fost destinata.
Si cine a stiu aceasta, asadar, nu va chema pe nimeni altcineva in afara lui Allah Preaslavitul si Preainaltul ca Domn si nici ca Adorat (ca Divinitate), ci, dimpotriva, il va accepta si va fi impacat cu Allah ca Domn, si cel caruia ii va fi specific aceasta, atunci cu adevarat a gustat el din dulceata credintei, asa cum a spus si profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!): „A simtit gustul credintei cel care l-a acceptat pe Allah ca Domn si islamul ca religie a sa si pe Muhammad ca trimis.”
Si s-a spus cum ca sensul acestui hadith ar fi acela cum ca a corectat / a imbunatatit credinta sa si s-a linistit prin aceasta sinele sau si s-a umplut de ea, pentru ca a acceptat o chestiune usoara pentru el (care se potriveste felului in care el a fost creat – „fitrah”); si astfel este dreptcredinciosul in a carui inima daca a intrat credinta, aceasta i-a usurat lui actele de supunere fata de Allah si le-a facut placute pentru el, si Allah stie cel mai bine.
Si a vorbit marele invatat al islamului Ibn al-Qayym despre legatura /conexiunea dintre preafrumoasele si absolutele nume ale Preaslavitului si Preainaltului de „Ar-Rabb”, „Allah” si „Ar-Rahman”, spunand cum ca daca vei cugeta asupara conexiunii creatiilor si a oranduirii situatiei lor in legatuta cu aceste trei preafrumoase si absolute nume vei vedea cum au decurs / s-au legat de ele creatia si oranduirea situatiei lor si rasplata si pedeapsa si cum s-au adunat/asemanat si s-au despartit/diferentiat creatiile intru aceasta.
Si astfel, numele de „Ar-Rabb” are calitatea de a cuprinde totul sub semnificatia sa, Allah Preaslavitul si Preainaltul fiind Domnul tuturor creatiilor si El este Domnul a tot si a toate si El le-a creat, si El este Cel cu putere asupra lor si nu iese nimic de sub domnia si stapanirea Sa, si tot ceea ce se afla atat in cer cat si pe pamanturi este supus Lui si sub prinderea Sa si sub puterea si suveranitatea Sa.
Asadar, s-au unit creatiile in relatie cu atributele lui Allah ca Domn (Ar-Rabb), dar s-au separat in relatie cu atributele lui Allah ca si Divinitate Unica (Allah).
Si s-au diferentiat creatiile in relatie cu numele Preainaltului de Allah, ca si Divinitate, iar cei preafericiti L-au adorat intru unicitatea Sa si au marturisit si I s-au supus ca Divinitatea Unica in afara de care nu mai exista alta divinitate, Cel care numai El, Unicul este demn de a fi adorat, si de a te increde in El, si de a-I cere apropiindu-te de El, si de a te teme de El, si de a-L iubi, si de a te intoarce la El cu cainta, si de a simti teama fata de El si supunere si pietate numai in ceea ce Il priveste, Preainaltul.
Si aici s-au diferentiat oamenii si s-au impartit in doua tabere – unii dintre ei politeistii a caror destinatie este iadul, iar ceilalti monoteistii a caror destinatie va fi paradisul, inshaAllah.
Si astfel, prin adorarea lui Allah ca si Divinitate Unica s-au diferentiat oamenii, in vreme ce atributul de Domn, de Suveran, a lui Allah Preainaltul i-a unit.
Si astfel religia si legea islamica si prescriptiile si interzicerile sunt emise si exercitate sub atributele ce decurg din calitatea lui Allah ca si Divinitate Unica, in timp ce creatia si facerea si oranduirea si actiunea decurg din calitatea lui Allah ca si Domn; iar recompensa prin rasplata sau pedeapsa si prin paradis sau prin iad decurg din calitatea de Stapanitor (Al-Malik) si El este Stapanitorul in ziua de apoi, si le-a prescris lor in relatia cu ei ca si Divinitate Unica, ca Unic Adorat, si i-a ajutat pe ei si i-a facut pe ei sa izbandeasca si i-a calauzit pe unii si i-a ratacit pe altii prin calitatea Sa ca Domn.
Si i-a rasplatit si i-a pedepsit prin stapanirea Sa si dreptatea Sa si fiecare dintre aceste chestiuni nu se despart una de cealalta.
sursa: cineesteallah.blogspot.com