De ce credem în Ziua Judecatii?

De ce credem în Ziua Judecatii?

İmportanta semnificatiei intelepciunii şi a credintei in Ziua Judecatii din punct de vedere social şi individual 

Ziua Judecatii reprezinta denumirea vietii veşnice care va incepe odata cu invierea oamenilor dupa moarte. Unul dintre fundamentele credinței este credinta în Ziua Judecatii. Adica, a crede in faptul ca vom invia dupa moarte, ca ne vom aduna in locul Judecatii şi ca vom da socoteala faptelor savarşite in aceasta lume. Credinta in Ziua Judecatii, in Allah şi in proorocire formeaza principiile de bază ale credinței islamice. Cei care cred in Allah şi in Ziua Judecatii vor crede cu uşurinta şi in celelalte principii de credinta.

Credinta in Viața de Apoi care ne-a fost dezvaluita prin revelație şi care nu poate fi cunoscuta prin simturi, necesita o mare predare in fata vointei lui Allah. Prin urmare, credinta în Viața de Apoi are un loc important în fundamentele credinței.

İn acest fel in İslam au fost puse bazele credintei in Ziua Judecatii. Oamenii au fost trimişi in aceasta lume in care viata reprezinta un examen prin forta lui Allah intr-o lume in care El nu este vizibil.

Allah Cel atotputernic, cel care ii porunceşte omului totul in aceasta lume, l-a facut responsabil pe acesta pentru a trai intr-o forma in care sa-L accepte şi sa-L cunoasca pe Creator, nu l-a lasat în voia sorții. A transmis omului ca va muri cand viata i se va sfarşi, ca va invia in Viata de Apoi care este viata veşnica şi ca acolo va fi tras la raspundere conform faptelor sale din aceasta lume. Dupa ce calea cea dreapta i-a fost arata in acest fel, in ceea ce priveşte faptele bune pe care le face sau nu le face omul, in ceea ce priveşte credinta sau necredinta, acesta nu a fost fortat, ci vointa sa i-a fost lasata libera. Credinta in Ziua Judecatii necesita credinta ca in faptul ca oamenii vor merge in rai sau iad, in functie de comportamentul lor, de ascultare, de negare sau de revolta. Conform credintei islamice necredincioşii, politeiștii și ipocriți vor ramane veşnic in iad. Daca pacatoaşii credincioși nu sunt iertati de catre Allah işi vor ispaşi pedeapsa in iad, dupa care vor intra in rai vazand rasplata credintei.

Necredinta in Ziua Judecatii, dogmele religioase sub forma faptelor permise şi nepermise, comportamentele corecte şi greşite ale omului, lucrurile lumeşti frumoase şi urate, in general toate aceastea sunt in stransa legatura cu moralitatea. Prin urmare, în Coran sunt deseori subliniate subiecte legate de Ziua Judecatii. De asemenea, a nega Ziua Judecatii, inseamna negarea existentei lui Allah.

İn versetele din Coran in care se povesteşte despre caracteristicile musulmanilor buni se accentueaza credinta lor in Ziua Judecatii. Urmatoarele versete sunt demne de remarcat din punct de vedere al formarii credintei in Ziua Judecatii ”El este cel care a creeat din nimic primele creaturi, iar dupa moarte tot El este cel care le-a inviat. Pentru El aceasta inviere este foarte ușoar de realizat”.

“Ati crezut ca v-am creat in zadar şi ca revenind la pacea noastră nu veti da socoteala? Sa ştiti ca cel care este intr-adevar puternic, cel care nu are nici un alt Dumnezeu decât pe Sine şi cel care detine tronul Celui Prea Înalt, adica Allah este extrem de nestingherit fata de acestea.”

“Am stabilit scale de justiție pentru Ziua Judecății. Nimanui nu i se va face vreo nedreptate. (Fapta savarşita de om), chiar dacă are greutatea unui bob de muștar, va fi luata in calcul. Noi suntem suficienti pentru a ni se cere socoteala.

În același mod şi Coranul porunceşte dovedirea învierii dupa moarte “El da viata celui inviat din moarte, aduce moartea celui viu şi da viata pamantului. İata, dupa ce veti muri şi dvs veti fi astfel inviati”.

Putem sa rezumam importanta credintei in Ziua Judecatii din punct de vedere social şi individual in felul urmator:

Oricine crede in Ziua Judecatii, nu va fi absorbit de deznadejde. Credinta in El il indeamna pe credincios sa indure raul de orice natura, sa indure nenorocirea şi boala. Potrivit credinciosului, toate acestea sunt de la Allah. Rasplata se va oferi in Viata de Apoi adica in viata veşnica, in viata superioara. Prin urmare, acestea nu interfereaza cu fericirea credinciosului.

Oricine crede in Ziua Judecatii este conştient de faptul ca moartea nu are intoarcere in lumea aceasta. Moartea este văzută ca o oportunitate de a ajunge in Rai şi la cei dragi decedati. Datorita acestei credinte boala şi batranetea care il apropie pe credincios de moarte sunt uşor acceptate. El poate îndura suferința celor dragi care au murit. Cel care crede ca moartea nu exista nu inseamna ca nu este posibil sa fie un om paşnic.

Credinta in Ziua Judecatii şi in faptul ca se va cere socoteala celor savarşite permite evolutia unei conştiintei a responsabilitatii şi a datoriei umane. Datorita acestei credinte omul nu se desparte de adevar. İşi caştiga existenta pe cai legitime şi nu inşeala. İşi foloseşte caştigurile pentru lucruri utile.

İncurajeaza formarea moralei superioare in societate şi a credintei in Ziua Judecatii. Are conştiinta credintei, se afla in starea de pace interioara in societate şi in familie care sunt alcatuite din musulmani.

În consecință, individul, familia, societatea şi intreaga omenire sunt dependenti de credinta in Viata de Apoi in care se va putea vedea doar rasplata faptelor savarşite pentru a atinge pacea şi fericirea adevarata. La baza tuturor relelor se afla neluarea in seama a Zilei Judecatii.

Omul care nu are nicio limita in ceea ce priveşte dorintele sale poate uzurpa drepturile altora, ii poate persecuta. Poate apela la rautati şi la tot felul de inşelaciuni pentru a-şi asigura propriul sau interes. Credinta in faptul ca omul va da socoteala conform faptelor savarşite in Ziua Judecatii şi ingrijorarea pedepsei il împiedica să facă rău altora. İşi cunoşte drepturile şi limitele, respecta drepturile altora.

Credința în Ziua Judecatii nu se rezuma doar la a pregati oamului paradisul veșnic, ci in acelaşi timp transforma in rai şi această lume.