Muhammad Ali al-Hashimi
Femeia musulmană plăteşte dania din averea ei, dacă este destul de înstărită încât să îşi permită să o plătească. În fiecare an, la un timp hotărât, ea calculează cât deţine şi plăteşte cât trebuie, deoarece dania (zakat) este un stâlp al islamului şi nu există nici un compromis sau scuză când vine vorba să fie plătită în fiecare an, chiar dacă suma se ridică la mii de milioane. Niciodată femeia musulmană nu s-ar gândi să evite într-un fel sau altul plătirea daniei pe care are obligaţia să o plătească.
Dania este o obligaţie financiară bine-definită şi un act de slăvire pe care Allah l-a poruncit fiecărui musulman, bărbat sau femeie, care deţine suma (nisaab) minimă prescrisă sau mai mult de atât. Neplătirea sau negarea faptului că dania este obligatorie echivalează cu apostazia (ridda) şi necredinţa (kufr), şi pentru acestea se poate lupta împotriva acelei persoane sau aceasta poate fi chiar ucisă, dacă nu plăteşte întreaga sumă aşa cum cere islamul. Cuvintele lui Abu Bakr, primul calif, referitoare la cei care au refuzat să plătească dania, au răsunat de-a lungul secolelor până în zile noastre: „Pe Allah, voi lupta împotriva oricui desparte rugăciunea (salat) de danie (zakat).”
Aceste cuvinte nemuritoare demonstrează măreţia acestei religii, care a trasat o legătură între treburile „religioase” şi cele „lumeşti” şi dezvăluie adânca înţelegere pe care o avea Abu Bakr despre natura acestui mod de viaţă, care îmbină credinţe abstracte cu aplicarea practică a principiilor lor. Multe versete din Coran confirmă interdependenţa rugăciunii şi a daniei în structura credinţei:
Ci aliaţii voştri sunt numai Allah, Trimisul Lui şi cei care cred, cei care plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se înclină adânc [înaintea lui Allah]. [Coran 5:55]
Pliniţi rugăciunea, daţi Dania şi prosternaţi-vă laolaltă cu cei care se pleacă! [Coran 2:43]
Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea [As-Salat] şi dau Dania [Az-Zakat], au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi. [Coran 2:277]
Pentru adevărata femeie musulmană este evident că – deşi i s-a acordat dreptul de independenţă financiară şi nu are obligaţia de a se întreţine singură sau de a-i întreţine pe alţii, lucru ce ţine, mai degrabă, de datoria bărbaţilor – islamul le-a poruncit să plătească dania (zakat) şi a făcut dania un drept de care să se bucure cei nevoiaşi. Astfel, femeia musulmană nu va ezita să plătească, aşa cum cere legea islamică (Şari’a). Ea nu poate cere să fie scutită fiindcă este femeie şi nici o femeie nu are obligaţia de a cheltui pentru altcineva. Orice femeie care cere acest lucru nu are cunoştinţe suficiente despre islam, credinţa ei este slabă, iar în personalitatea ei se întrevăd unele lipsuri. Sau, în alt caz, este o femeie care este religioasă numai în aparenţă, însă este ignorantă şi nepăsătoare sau este avară şi iubeşte banii şi ea nu se va gândi niciodată să plătească dania cu toate că posteşte, se roagă, înfăptuieşte pelerinajul şi din când în când face şi o mică donaţie din averea ei. Astfel de femei – neştiutoare sau avare – nu se pot compara nici pe departe cu adevăratele femei musulmane, care urmează calea dreaptă a islamului.
sursa: islam.ro