Cum a imbratisat Islamul Salman Persanul (Al-Farisi)
SALMAN AL-FARISI (Pacea lui Allah sa fie asupra sa!)
(a murit in anul 32 dupa Hijrah)
In cautarea Adevarului
In una din glorioasele zile ale Islamului, in timpul vietii profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), emigrantii si ansarii (locuitorii Medinei, sprijinitori ai Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) isi disputau intaietatea asupra eroului nostru, fiecare grupare sustinand ca face parte din ea. Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) le-a ascultat argumentele, raspunzandu-le, „Salman apartine casei noastre (a lui Muhammad)”. Salman, sau asa cum este el mai cunoscut in istoria Islamului ca Salman Al-Farisi (Salman Persanul) este barbatul caruia, asa cum tocmai am vazut, Profetul i-a acordat onoarea numindu-l unul dintre membrii neamului sau.
Din multe puncte de vedere putem afirma ca Salman Al-Farisi este modelul omului din zilele noastre care traieste in mijlocul unei societati prospere si care, desi profita cu fiecare ocazie de confortul material al acestei vieti, in adancul sufletului sau simte ca ii lipseste ceva. Este vorba aici de o ardere interioara care nu poate fi stinsa decat daca mergem sa sorbim apa din izvorul Credintei. Salman a fost guvernator al unei provincii din maretul Imperiu Persan. Cu siguranta ca viata sa a fost una lipsita de incercari, desfasurandu-se intr-un climat de lux in care toate nevoile ii erau satisfacute. De asemenea, se tragea dintr-o familie in care educatia religioasa era la ea acasa, fiind un adorator devotat al focului.
Odata, in timpul unei scurte calatorii a vazut un grup de crestini care se rugau. Rugaciunea lor nu l-a lasat indiferent si pentru prima data a simtit ca vede ceva care este superior actelor de adorare a focului. A impartasit cu tatal sau aceste sentimente, insa acesta nu numai ca nu l-a inteles, ci chiar a luat decizia de a-l tine din scurt pe viitor. Cand Salman a aflat ca sursa Crestinismului cu care venise in contact era in Siria, a facut astfel incat sa se alature primei caravane in acea directie, gasind un preot care sa-l invete bazele noii credinte. Intr-o permanenta cautare a Adevarului, Salman s-a perindat dintr-o manastire in alta, pana cand s-a stabilit in ’Amuriyyah. Acolo a cumparat chiar cateva bovine pe care sa le creasca in toata aceasta perioada in care intentiona sa invete. Si cand se apropiau si ultimele clipe din aceasta viata ale celui care i-a transmis invataturile, el a fost intrebat pe patul de moarte de catre Salman in legatura cu un nou profesor. Calugarul crestin i-a raspuns ca nu are stiinta de un altul, informandu-l ca in conformitate cu Scriptura si traditiile religioase, va aparea un Profet care ii va invata pe oameni religia pura a parintelui tuturor profetilor, Avraam. De asemenea, i-a mai spus ca acest Profet va emigra intr-un oras cu multi palmieri, ca va accepta cadouri din partea celor care vor dori sa i le prezinte, dar ca nu va consuma din ceea ce este destinat celor nevoiasi si ca intre umerii sai va purta pecetea profetiei.
Cand Salman a intalnit o caravana mergand inspre Peninsula Arabica le-a propus un targ, sa le ofere toti banii si mai multe oi pentru a-l lua cu ei. Din pacate, sau din fericire pentru el, a fost inrobit si vandut unui evreu intr-un loc plin de palmieri. Salman a inceput sa spere ca locul unde se afla ar putea sa fie cel despre care i-a vorbit calugarul, insa lucrurile nu au stat asa. Spre norocul lui, mai tarziu a fost achizitionat de catre un evreu din Yathrib (Medina), langa care a stat pana cand a fost capabil sa isi rascumpere propria libertate, ceea ce in Islam poarta denumirea tehnica de „mukatabah” (intelegerea facuta intre un sclav si stapanul sau, in baza careia cel dintai se obliga sa plateasca o suma certa de bani in schimbul libertatii sale), ajutat de Profet (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) si cativa dintre companionii sai, la cativa ani dupa convertirea sa la Islam.
Cand Salman a auzit vestea ca Profetul a sosit in Medina, s-a grabit sa-l vada. Ca un om intelept, insa, mai intai a dorit sa se asigure in legatura ca veridicitatea Profetului, incercand sa identifice semnul despre care i-a povestit calugarul. Cand le-a aflat la locul lor, s-a lasat in voia simturilor, plangand de bucurie si anuntandu-si convertirea la cea de-a treia si ultima religie divina, dupa eforturi grele de a afla Adevarul, de dragul caruia a preferat sa renunte la viata lipsita de griji pe care o avea in Persia si sa indure mari incercari, inclusiv sa simta gustul sclaviei. In orice caz, recompensa care il astepta era pe masura tuturor acestor sacrificii. Si anume, nici altceva si nici mai putin decat Islamul, Mesajul Pacii vesnice si al Salvarii, pe care l-a invatat direct de la marele sau propovaduitor, profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), cu a carui companie Salman a fost binecuvantat.
Intalnirea Adevarului
In cele din urma, afland Adevarul dupa care alergase, Salman a trait fericit restul vietii sale incercand sa respecte ceea ce gasise cu atatea sacrificii. Haideti sa vedem cateva evenimente mai importante care i-au marcat existenta in continuare.
Unul dintre cele mai mari servicii pe care Salman le-a facut in slujba Islamului s-a petrecut in contextul intelegerii secrete pe care evreii din Medina o incheiasera cu politeistii meccani, in baza careia cu totii si-au exprimat dorinta de inabusire a Islamului si a musulmanilor. In ciuda faptului ca evreii din Medina semnasera un pact cu profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) prin care ambele parti se obligau sa-si acorde sprijin reciproc si sa apere orasul impotriva unor posibili invadatori, in secret au trimis o delegatie la Mecca cu scopul de a forma o armata de uniune care sa lupte impotriva Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!). Ei au promis ca ii vor ataca pe musulmani prin spatele frontului, in vreme ce politeistii se obligau sa intreprinda un atac frontal.
Cand vestea ca o armata pagana de mari dimensiuni se pregatea sa-i infrunte, musulmanii au ramas nauciti in incercarea de a gasi cea mai adecvata metoda de a-si apara orasul. Si cand toti se aflau inca in deruta, Salman a analizat situatia, observand ca localitatea este protejata din toate partile de un lant muntos, cu exceptia unei singure directii, sugerand ca acolo sa fie sapata o transee. Asadar, pentru prima data in istoria razboaielor arabe s-a facut uz de o transee in scop defensiv. Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) impreuna cu toti companionii sai s-au implicat activ in saparea acestei transeei, activitate finalizata cu succes. Aliatii pagani care s-au apropiat de pe cuprinsul intregii Peninsule Arabe au fost nevoiti sa bata pasul pe loc aproape o luna de zile, in cele din urma o furtuna supranaturala alaturandu-se ideii minunate a musulmanilor si provocandu-le inamicilor dispersarea. Odata cu aceasta retragere, semintele discordiei dintre locuitorii evrei tradatori si aliatii lor politeisti au inceput sa incolteasca.
In ceea ce priveste comportamentul sau de zi cu zi, Salman s-a dovedit a fi un exemplu clasic al celui care este in cautarea Adevarului si a implinirii spirituale. A trait atat in timpul Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), cat si in cel al primilor doi califi, luand parte la principalele evenimente din sanul comunitatii musulmane. Spre finalul vietii sale, cand capitala Imperiului islamic, Medina, a renascut, i-a fost administrata un soi de pensie viagera anuala variind intre 4.000 si 6.000 de dirhami. Cu toate acestea, Salman nascut si crescut in lux, a refuzat sa cheltuiasca acest ajutor financiar, preferand sa-l investeasca in actiuni caritabile, timp in care a continuat sa se ocupe de impletirea cosurilor, principala sursa de trai pentru el si familia sa.
Atunci cand i s-a propus sa guverneze, a refuzat sincer si cu fermitate, insa pana la urma s-a simtit obligat sa accepte aceasta pozitie si nu pentru functia in sine, ci mai degraba simtind-o ca pe o datorie de-a sa. Si cu toate acestea, a continuat sa investeasca fiecare dirham cu care a fost salarizat in diferite forme de caritate. Pe patul de moarte, Salman a fost vazut cum lacrima. Cand unul dintre companioni l-a intrebat despre motivele tristetii sale, i-a raspuns, „Jur pe Allah ca nu plang pentru ca mi-ar fi cumva frica de moarte, nu jelesc dupa aceasta lume, ci pentru ca Profetul ne-a povatuit sa traim in aceasta lume ca si cum am fi niste calatori, iar eu aici inca detin atat de multa avere.” Sa’d, prietenul sau a privit in jur sa vada la ce anume se referea Salman. Si, spre surpriza sa, a zarit numai un simplu castron pentru mancare si inca un altul care era folosit pentru baut si spalat. Acestea erau ceea ce Salman considera ca l-au condus catre o viata de lux.
Si inca, in vreme ce era investit in functia de guvernator al Al-Mada’inei (odinioara parte a Imperiului Persan), se plimba, cand o persoana straina l-a intalnit in hainele sale vechi si simple, gandind ca tocmai are in fata un om sarac obisnuit. Si l-a solicitat pe eroul nostru sa-i care ceva. Salman i-a carat sarcina acelui barbat cu toata grija. Ceilalti oameni, insa, cand l-au vazut pe guvernatorul lor Salman, l-au salutat cu tot onorul cuvenit si s-au ingramadit sa-i preia sarcina pe care o purta. Intelegand ce se intampla, strainul nu si-a mai regasit cuvintele pentru a-si cere scuze si a incercat sa-si ia lucrul inapoi. Insa, marele Salman Al-Farisi, guvernatorul intregii regiuni, a insistat sa isi duca treaba primita la bun sfarsit si sa-i care greutatea pana la usa acelui barbat.
Acestea sunt numai cateva exemple care descriu atitudinea si comportamentul eroului nostru, cautatorul Adevarului, cel care l-a gasit si care a trait conform standardelor stilului de viata islamic.
__________________
Sursa: http://groups.yahoo.com/group/resurseislamice/