CREDINŢA ‛AIŞEI

CREDINŢA ‛AIŞEI

 

În timpul celor 10 ani petrecuţi ca soţie a Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!), ‛Aişah a fost martora constantă a manifestării credinţei acestuia. Întreaga sa viaţă el şi-a devotat-o lui ALLAH. Toate cuvintele şi faptele sale publice sau private au constituit o formă de adorare.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) iubea în mod special rugăciunea de noapte (qyam al layl). El stătea în rugăciune atât de mult, încât picioarele i se umflau. Odată ‛Aişah l-a întrebat: „De ce faci asta când ALLAH ţi-a iertat toate păcatele trecute şi viitoare?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a răspuns: Să nu fiu eu un rob mulţumitor?” (Bukhari, Muslim).

Importanţa pe care el o acorda rugăciunii de noapte reiese clar dintr-o relatare a ‛Aişei: „Dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) pierdea rugăciunea de noapte din cauza unei dureri sau a altui motiv, el se ruga 12 rakat în timpul zilei.” (Muslim).

Oferindu-i Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) ataşament şi dragoste, era firesc ca ea să-i urmeze exemplul. În mod sigur Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a încurajat-o în această direcţie, aşa cum a făcut şi cu alţi companioni. Ali bin Abu Talib a relatat că, într-o noapte, Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) a venit la el şi la Fatima şi a spus: „Nu vă rugaţi?” De asemenea, trimisul lui ALLAH (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) i-a spus odată lui Abdullah bin Umar: „O, Abdullah, nu fii ca acela care obişnuieşte să stea în rugăciune în timpul nopţii şi apoi se opreşte.”

Au existat şi alte forme de adorare pe care ‛Aişah şi le-a însuşit cu bucurie. Postul voluntar a fost o astfel de practică, precum şi dania. Atunci când postea, ‛Aişah oferea în mod frecvent multe milostenii, astfel încât uneori uita să păstreze ceva pentru a-şi întrerupe postul. Odată, Mu`awiyyah i-a trimis o sută de mii de dirhami şi, înainte de a apune soarele aceleiaşi zile, ea îi dăruise déjà pe toţi. Mai târziu, servitoarea ‛Aişei i-a spus: „Ar fi fost bine dacă ai fi cumpărat nişte carne pentru noi.” ‛Aişah a răspuns: „Cu siguranţă aş fi făcut asta, dacă mi-ai fi spus înainte ca banii să se termine.”

În altă perioadă, unii dintre companionii Profetului (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) au fost binecuvântaţi cu sporirea averilor, dar posesorii lor nu au lăsat acest lucru să-i distragă de la viaţa trăită pentru ALLAH. Averea era în mâinile lor, dar nu în inimile lor; astfel, au fost gata să cheltuiască pentru cauza lui ALLAH Preaînaltul. ‛Aişah a fost una dintre cei care s-au îmbogăţit, însă nu şi-a păstrat averea, ci a oferit-o membrilor familiei, orfanilor, călătorilor şi nevoiaşilor. Odată, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) era încă în viaţă, o femeie a venit la ‛Aişah cu cele două fete ale ei şi i-a cerut ajutorul. ‛Aişah nu avea nimic cu excepţia unei singure curmale, aşa că i-a dat-o femeii care a împărţit-o între cele două fete. Imediat după ce au plecat ele, a intrat Profetul (Pacea şi binecuvântarea fie asupra sa!) şi ea i-a povestit ce s-a întâmplat. El a spus: „Oricine este încercat [de către ALLAH] prin fete şi face ceva bun pentru ele, ele îl vor proteja de foc.” (Bukhari, Muslim).

În legătură cu o postare