Câțiva dintre companionii profetului Muhammad s-au oferit voluntar să-l protejeze de necredincioși, dar când a fost revelat acest verset, el a scos capul pe ușă și le-a zis celor care-i asigurau paza: “Duceți-vă, oameni buni, de aici, căci mă va apăra de oameni Allah!” Acest verset este cea mai puternică dovadă a faptului că el este o revelație divină, căci altfel cine ar putea să afirme că un om ar fi în stare să reziste unei întregi comunități, să conteste credința ei, să disprețuiască divinitățile ei și să rămână teafăr.
Discuția despre viitor s-a desfășurat în câteva etape: etapa contemporană, pentru ca adepții mesajului, credincioșii și necredincioșii să știe că el reprezintă adevărul, și etapa viitorului îndepărtat, pentru ca toate epocile care vor urma după trimiterea Qur’an-ului să știe că el este Cartea cea adevărată a lui Allah. Pe contemporani i-a prevenit despre producerea unor evenimente în viitorul apropiat, iar lumea viitoare a prevenit-o asupra evoluțiilor care se vor produce în întregul Univers.
Dar Qur’an-ul a fost revelat într-o epocă în care, dacă minunile ce urmau să se producă în viitor ar fi fost prezentate detaliat, mintea umană nu ar fi fost capabilă să înțeleagă sensul lor la vremea respectivă. De aceea, pentru ca dreptcredinciosul să nu se îndoiască în privința religiei sale și pentru ca imposibilitatea imitării să dăinuie, Qur’an-ul a venit cu adevăruri și cu minuni care reprezintă culmi ale legilor universului. Dacă ele ar fi fost prezentate credincioșilor în vremea aceea, ar fi trecut pe lângă ei fără ca ei să înțeleagă adevărata lor semnificație științifică, dar când au fost prezentate generațiilor viitoare, acestea au înțeles natura lor extraordinară și au recunoscut că astfel de lucruri nu puteau să fie spuse de oameni care au trăit cu mii de ani în urmă. Așadar, Qur’an-ul este, indubitabil, Adevărul trimis de Allah, iar cel care l-a trimis a fost Allah Creatorul.
Orânduiala lui Allah este deplină; ea a fost explicată cu ajutorul tradițiilor sacre (ahadith qudsiyya) și cu ajutorul tradițiilor profetice (ahadith nabawiyya). Qur’an-ul a fost comentat și explicat în vremea profetului Muhammad, astfel încât a devenit foarte limpede pentru orice om care voia să-L adore pe Allah și să trăiască pe pământ, respectând rânduielile lui Allah. “Fă!” și “Nu face!”, adică ceea ce este îngăduit (halal) și ceea ce este interzis (haram) sunt lucruri foarte clare; ceea ce este permis este clar, ceea ce este oprit este clar și religia este, de asemenea, foarte limpede. Cât privește versetele lui Allah referitoare la univers, constatăm că ele nu au beneficiat de o explicare completă în vremea profetului Muhammad, pentru ca să nu devină obligatorii pentru musulmani, întrucât ele au o semnificație care se reînnoiește cu fiecare generație.
__________________
Sursa: Prefața Traducerii Sensurilor Versetelor din Coranul cel Sfânt, Editura Islam.