Cheltuirea pe calea lui Allah
O, voi, cei care credeți! Faceți milostenie din lucrurile bune pe care le-ați dobândit și din [roadele] cele pe care le-am făcut să crească pentru voi din pământ și nu vă întoarceți spre lucrurile rele ca să faceți din ele milostenie, când nici voi înșivă nu le-ați primi decât dacă ați fi cu ochii închiși! Și să știți că Allah este Înstărit Îndeajuns [și] Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid]! (Al-Baqarah 2:267)
Acest verset are strânsă legătură cu cele de dinainte și vorbește tot despre infaq (adică a da sadaka, a cheltui pe calea lui Allah sau a face alte fapte bune de dragul lui Allah subhanahu wa ta’ala).
De această dată sadaka este condiționată:
?️cei care dăruiesc să fie dintre cei evalvioși;
?️أَنفِقُواْ?️
– de obicei, când întâlnim un verb în Coran la timpul imperativ, acesta reprezintă o poruncă – fard; însă, în funcție de context, acea poruncă nu este obligatoriu a fi îndeplinită, așa cum este în cazul verbului imperativ أَنفِقُواْ din acest verset care spune „Dați!” sadaka – dacă o persoană nu are de unde, nu este obligată cu nimic, sadaka fiind benevolă;
?️din lucrurile bune – dacă s-ar fi spus doar: dați din lucruri!, ar fi însemnat că putem da din orice fel de lucruri , însă Allah ne atenționează să dăm din lucrurile bune pe care ne-am dori să le primi și noi, fiindcă uneori oamenii bogați oferă celor săraci articole de îmbrăcăminte sau încălțăminte pe care nu le mai poartă, rupte sau degradate în așa fel încât abia de se mai pot folosi, sau chiar alimente aproape expirate sau de proastă calitate.
Cheltuirea pe calea lui Allah
Acest verset are și un motiv de revelare:
În timpul emigrării de la Meka la Medina, musulmanii s-au văzut nevoiți să își lase o mare parte din averi în Meka (case, terenuri cu măslini sau alte culturi etc), astfel că ei au ajuns în Medina atât de săraci, încât dormeau în moschee și se îmbrăcau cu haine confecționate din suf – câlți – un material foarte aspru folosit la confecționarea sacilor, motiv pentru care erau numiți Ahlu sufa. În schimb, erau în Medina musulmani înstăriți care își făcuseră un obicei de a aduce ciorchini de curmale drept sadaka, pe care îi agățau pe o funie legată de doi stâlpi din interiorul moscheii, însă unii dintre ei nu aduceau din curmalele de cea mai bună calitate, ci din cele fără sâmburi cu care se hrăneau animalele, iar pe cele bune le opreau pentru ei. Atunci Allah subhanahu wa ta’ala a revelat acest verset;
?️pe care le-ați dobândit: halal – în urmă efortului și muncii cinstite;
?️din roadele pământului – din fructele sau grânele cultivate;
?️nu dați sadaka din lucrurile rele – lucrurile stricate, deteriorate, de care ceilalți nu se pot folosi.
„…când nici voi înșivă nu le-ați primi decât dacă ați fi cu ochii închiși! – se referă la lucrurile pe care nici cei care le oferă nu le-ar primi datorită calității foarte proaste sau imposibilității de a fi folosite din cauza gradului de degradare, însă ceilalți le primesc din două motive:
– necesitate stringentă – închid ochii și cu inima strânsă le iau deoarece nu au absolut nimic în afară de acele lucruri primite;
– de rușine – pentru ca cel care oferă să nu se simtă prost.
Și să știți că Allah este Înstărit Îndeajuns [și] Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid]! – Allah este izvorul bogăției și Cel căruia i se mulțumește – Hamid.
Editare si redactare facuta de Camelia H. din lecțiile domnului profesor Demirel Gemaledin, Tafsir Quran.